|

Ernst Schuller:

“Taranul mi s-a parut cel mai reprezentativ pentru ce înseamna România si sufletul românesc”

-A A +A

“Taranul mi s-a parut cel mai reprezentativ pentru ce înseamna România si sufletul românesc”
“Taranul mi s-a parut cel mai reprezentativ pentru ce înseamna România si sufletul românesc”FOTO: mesagerul.ro
Care au fost primele semne ale descoperirii vocatiei artistice, ale aptitudinilor expresiei plastice?

Cu orice aveam în mâna desenam pe strada, pe trotuar. Se adunau multi oameni carora le placea, multa lume, multi copii... Atunci mi-am dat seama ca ceea ce fac eu e de seama. Mai apoi am avut fericirea sa viu aici, la Prund, unde un unchi lucra la fabrica de hartie. Am avut asa hartie si creioane din belsug pentru ca sa îmi exersez talentul... Leonida Câmpeanu, profesorul de desen din Prund, a zis ca face din mine artist. Am început sa pictez care cu boi (fara sa-l cunosc pe Grigorescu) si alte lucruri care mi se pareau interesante. Am aici un desen din '56, de la inceputuri. Am pastrat toate lucrarile începutului.

Ulterior cum au decurs lucrurile?

La 19 ani am avut prima expozitie. Ea continea deja si cateva gravuri, lucrari cu tehnici mai complexe. In jurul meu au fost oameni care m-au spijinit (printre care si Emil Dreptate). Am devenit conducatorul cercului de pictura de la Casa de Cultura. Ulterior a urmat lega-

tura cu Alexandru Cristea de la Cluj. Acolo l-am cunoscut pe Romul Ladea care era un artist desavarsit si avea statura unui „mare parinte” pentru artistii din Cluj. Asa s-au format legaturi trainice atat cu lumea artelor plasticem, cat si cu cea muzeala. Acolo i-am cunoscut pe Mircea Vremier, pe pictorul Ilea, Ana Lupas, pe Spataru, pe Gheorghe Arion. Clujul a avut, prin oamenii lui, un rol foarte important în formarea mea.

Care a fost momentul dobandirii constiintei artistice, plastice, mature, certe?

Primul salon la care am participat, Salonul de Gravura din Cluj din1973. Am intrat acolo jurizat de UAP (din juriu faceau parte: Marcel Chiroaga, Octavian Barbosa, Mircea Balau), alaturi de Gustav Csech, Paul Erdos, Ladislau Fest, Gheorghe Ivanciuc, Ion State, Negoita Laptoiu. Aveam nevoie de trei expozitii republicane ca sa devin membru UAP, ceea ce s-a întamplat mai tarziu. Am aici catalogul cu lucrarile. Este un moment de confirmare pe care nu îl pot uita.

Apoi expozitiile...

Au venit una dupa alta, de ordinul zecilor in tara si în strainatate. Retin în mod deosebit expozitia de la Galeria Institutului de Filologie din Cluj cu acuarele din Maramures. Dumitru Pop era rectorul institutului si el a prezentat expozitia. Cu ajutorul lui mi-am dat seama ca eu fac ceva de seama, important, pentru satul românesc. La expozitie a fost si George Târa, care pe atunci era stundent in Cluj.

De ce ai ales satul ca sursa predilecta pentru temele plastice?

Omul din oras are o profesie, un rol social si, în general, nu are expresia sincera si libera a omului de la sat. Taranii nu se prezinta teatral. Mai apoi taranul este expresiv si natural, de obicei trist si apasat de griji si mi s-a parut cel mai reprezentativ pentru ce înseamna România si sufletul românesc. Anul 1907 al rascoalei si al tragediei taranesti de la Flamânzi m-a marcat profund si m-a umplut de compasiune. Executiile taranilor, al grupui celor sase de sub Heniu, prigoana pe care au suferit-o in istorie, soarta lor grea, m-au impresionat mereu si fata de acestea m-am simtit dator ca artist plastic. De asemenea, am fost la nunti, la înmormantari, la hore, la botezuri, în miezul vietii aspre si sincere a taranilor si am fost un reporter cu penelul al vietii satului. Paunita din Sângeorz m-a impresionat prin compozitie, frumusete, simplitate. Ea a devenit o tema statornica în preocuparile mele. Arta mea este una implicata în viata satului, este parte a sufletului acestuia.

Care sunt reperele etapei germane a creatiei tale?

Am plecat în ‘85. Am fost mai înainte în Germania cu expozitii, dar în ‘85 am ramas.

Acolo eram deja cunoscut. Aveam lucrari

în colectii, în muzee, dar instalarea în Germania a fost o perioada grea. Am lasat în urma linistea satului, a carelor cu fan, a serilor de vara cand se aud doar greierii si am dat de holca orasului, de zgomotele amestecate... A fost foarte greu! Am devenit acolo director artistic la o firma de publicitate. Am participat la expozitii, am facut personale de succes, mai ales în lumea criticii pentru ca nu am facut prea mari concesii comercialului pentru a castiga publicul. Am preferat sa fac arta pentru arta, arta pentru public. Cu timpul m-am deplasat, profesional vorbind, spre domeniul muzeal si acum lucrez la un muzeu al bijuteriilor. Arta mea a fost marcata si de aceasta noua experienta, si acum pregatesc o colectie de bijuterii originala.

Cum ai evoluat tehnic si tematic în timp?

Patrunderea adanca a unui subiect (cum este cel al Paunitei sau al jertfei taranesti din 1907), repetarea lui timp îndelungat, m-a dus spre simplificari si esentializari de tip abstract. Asa am ajuns sa lucrez si în modalitatile artei abstracte, iar din punct de vedere tehnic, nevoia de noi cai de expresie m-a dus spre a învata si exersa toate tehnicile cunocute.

Cateva cuvinte despre Bistrita, asa cum o vezi acum...

Mi se pare schimbata în bine! Nu-mi plac conflictele care exista. Sunt oameni care muncesc, creeaza si care sunt judecati de niste popândai neproductivi. Acest lucru nu imi place! Am avut elevi buni: Maxim Dumitras este unul dintre ei si ma mandresc cu relizarile lui. Florea Gusa de la Rodna a fost un altul, un artist foarte talentat. Maria Trifu a fost sustinuta de mine si am incurajat-o in crearea picturii naive. Apreciez mult artisti ca Mircea Mocanu, Miron Duca, mi-a placut si Octavian Stoia cu lucrari din perioada veche. Arata bine galeria UAP, dar nu imi place ca sunt atatea contradictii si conflicte în administrare.

Interviu realizat de Alexandru Uiuiu

Votează acum!

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close