"Papusa cheala", de Mariana Pop

"Papusa cheala", de Mariana PopFOTO: mesagerul.ro

Eroinele unui destin, a unei întâlniri întâmplatoare - în micro-romanul "Papusa cheala" de Mariana Pop, în nuvela cu acest nume, o nuvela extinsa - sunt doua femei care nu comporta nimic deosebit în viata de toate zilele, cu profesii obisnuite si un mod de a fi chiar banal, de rând, care nu poate si nici nu intentioneaza sa atraga atentia nimanui. Marieta - cea care întruchipeaza naratorul - este medic psiholog, pediatru, tânara si ordonata, cel putin în aparente, si Corina, probabil artist plastic, de vârsta medie, de nu chiar 45 de ani. S-au cunoscut, la o sedinta reiki, asa cum pare ca e la moda si se practica astazi în lumea "mondena", în Europa în special, si, astfel, prin Corina patrundem în viata fiintelor slefuite dupa model yoga, dupa model feng shui, dupa modelul practicilor "spiritiste" si al acelor "controlori" ale propriilor energii, experimente împrumutate de români din Orientul mai mult ori mai putin îndepartat. Autoarea nu lasa sa se înteleaga ca ar descrie, în fapt, viata si caracteristicile unei secte spirituale, ceea ce, astfel de practici, sunt fara îndoiala. Relatia lor, tensionata tocmai din pricina faptului ca Corina are probleme medicale de natura neurologica, traversând momente profund depresive, se roteste în jurul solicitarii facute de Marieta catre ea pentru a-i confectiona o papusa necesara cabinetului psihologic, necesara ca "material didactic" în cursul tratamentelor practicate cu copiii. Dincolo de toate acestea, aparent nu se întâmpla nimic deosebit, viata "curge", cele doua nu manifesta exaltari în relatii cu barbatii, dimpotriva. Probleme de sanatate are doar Corina, din cauza regimului ei alimentar impus de aderarea la societatea sectara de tip yoga: eliminarea din hrana a oricarui produs animalier, vegetarianism dus în extrema, pâna la reducerea hranei de zi cu zi la seminte prajite, chipurile, foarte hranitoare, dar, evident, insufiente ca sursa de vitamine unui organism uman dezvoltat normal. În timpul unei internari, refuza din "principiu" transfuzia sanguina. De aici decurg o serie întreaga de probleme psihice si fiziologice prin care se "desira" Corina, traversând zile de spitalizare fortata, ajungând, apoi, ca în rastimpul unei tabere organizata si programata dupa tipicuri yoga sa se îndragosteasca de un tânar de 15 ani, practicant si el al unor astfel de "experimente" spirituale, în fapt, un poetas ale carui versuri sunt de-a dreptul palide, dar foarte gustate de femeia îndragostita târziu. Iar din promisiunea facuta Marietei, rezultatul este doar pe jumatate, Corina confectionând doar o papusa fara par.

Nuvela sau microramanul, în constructia lui, încearca sa combine diferite moduri de exprimare prozastica, dominant fiind procedeul colajului, compus din fragmente relatate de narator în împletire cu texte din scrisori electronice si pagini de jurnal ale Corinei, jurnal scris în zilele de reverie si "spiralitate", undeva la munte, în plina iarna. Naratiunea este sustinuta, dar nu are vigoarea prozei feminime de factura clasica. Aici, toate, de la cadru la relatii interumane, sunt abordate cu mijloace moderne, dar înca nu ofera identitate în proza contemporana. În schimb, naratiunea are coerenta, eroinele sunt bine conturate si disticte în detinele lor nespectaculoase.