Manevraţii

Într-un interviu din 28 decembrie a.c., Răzvan Theodorescu, fost preşdinte al TVR, fost ministru al Culturii, afirmă cu responsabilitate că opoziţia politică din România nu există pentru că nu are lideri. Cu alte cuvinte, prezenţa în fruntea Uniunii Social Liberale (PSD+PNL) a lui Victor Ponta şi Crin Antonescu nu este relevantă. Răzvan Theodorescu mai consideră că această Uniune ar putea fi funcţională în frunte cu lideri ca Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu. Mai încolo, aprecierea domniei sale se extinde şi afirmă că, în România, doar doi oameni au ştiut să facă politică în ultimii 20 de ani: Ion Iliescu şi Traian Băsescu. Cum momentele politice dintre 16 – 31 decembrie 1989 nu pot fi ocolite la fiecare sfârşit de an, tot Răzvan Theodorescu opinează după 22 de ani că atunci a crezut o vreme că teroriştii existau cu adevărat şi crede că au fost inventaţi de ofiţerii puşi de noua putere împreună cu generalul Militaru. Astfel se poate constata cum la fiecare sfârtşit de an, în partea a doua a lunii decembrie, apar tot felul de personaje care „iarăşi fac istorie”, ori refac istoria, fiecare pe graiul lui şi cum îi toacă mintea, de fiecare dată ocolindu-se cu multă abilitate rostirea adevărului-adevărat despre aşa-zisa Revoluţie din România din 1989.

Câteodată sau de fiecare dată, am impresia că personajele care apar în public şi mereu probează să refacă o parte din acea „istorie” ne cred un popor de arieraţi, uşor de dus de nas şi uşor de fraierit. Răzvan Theodorescu, persoană importatntă altminteri, îşi aminteşte de terorişti, dar nu ştie nimic despre ei. Or fi fost? N-or fi fost? În faţa unei astfel de opinii, este cât se poate de limpede că profesorul are misiune clară de a nu rosti adevărul despre Decembrie 1989, ci, dimpotrivă, de-a învălmăşi mai mult evenimentele despre care vorbeşte, pe care le evocă ca din întmplare. Voci similare cu opinii similare au mai fost înregistrate la acest final de an, cu intenţia aproape vădită de a mai ascunde ceva din realitatea crudă care a fost declanşată atunci, cu peste 1200 de victime, de morţi, numiţi eroi ai revoluţiei, dar despre care astăzi pare că nu mai ştie nimeni nimic. Cu atât mai puţin cunocuţi sunt criminalii din acea vreme. Acestea pot fi imagini care compun şi partea politică românească. Şi putem conchide cu temei că, de fapt, nu avem o clasă politică redutabilă. Nu avem lideri politici veritabili. Din această perspectivă anul politic 2012 nu se prezintă defel închegat. Va fi un an politic bătăios, dar sumbru, cu alegeri la plesneală, alegeri care nu vor aduce satisfacţie decât unora mai norocoşi, masa de alegători rămânind ce a fost, o simplă masă de manevră.