Florin Lazăr de la „Mesagerul de Bistriţa-Năsăud”, Premiul Reporter European

Reprezentanţa Comisiei Europene şi Biroul Parlamentului European în România au anunţat câştigătorii concursului „Reporter European 2011”, prin care cele două instituţii europene disting în fiecare an profesioniştii din mass-media românească, reprezentând toate canalele de presă (scrisă, audio/video, online), premierea având loc luni, la Bucureşti.

Florin Lazăr de la „Mesagerul de Bistriţa-Năsăud” - Premiul Reporter European Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN

Florin Lazăr, redactorul-şef al cotidianului „Mesagerul de Bistriţa-Năsăud”, a fost desemnat câştigătorul secţiunii Reportaj-campanie de presă ce susţine initiaţive legate de voluntariat, temă promovată alături de reforma politicii agricole comune la această ediţie a concursului „Reporter European”. Pentru originalitatea perspectivei, acurateţea informaţiei şi capacitatea temei alese de a genera dezbatere publică, reportajele colegului nostru, Florin Lazăr, privind acţiunile Fundaţiei Inocenţi („Pe fluturi cine i-a învăţat să zboare?”, „Cât de departe se află Bichigiu?” şi „Cele 7 porunci ale răţuştilor cuminţi”), serie de reportaje publicată în „Mesagerul de Bistriţa-Năsăud”, a fost apreciată şi selectată de juriul format din Ioana Avădani (directorul Centrului pentru Jurnalism Independent), Luca Niculescu (redactorul-şef al Radio France Internationale), Carmen Praja (din partea Reprezentanţei Comisiei Europene) şi bloggerii Cristiana Bazavan şi Cristian China Birta

Alături de Florin Lazăr, au mai fost desemnaţi 4 câştigători: Ionela Gavriliu Nedea de la „Jurnalul Naţional” pentru materialul „Povestea olandezului căruia îi râd ochii de la ceapa românească”, Liliana Simionescu de la Radio France Internationale pentru reportajul radio „Am autism”, Vlad Odobescu de la „Evenimentul Zilei” pentru materialul „Potcoave pentru Estul Sălbatic. Ce au găsit olandezii la Găneasa” şi Marius Matache pentru seria de postări pe blogul personal, „Voluntariatul: de la hobby la necesitate”, „Politicile europene comune în agricultură la ora reformei”, „Agricultura românească – între oportunităţi şi metehne” şi „Bloggerii şi voluntariatul”. Premiile constau în echipamente informatice utile în activitatea profesională şi o vizită la Bruxelles/Strasbourg pentru întâlniri şi interviuri cu membri ai Parlamentului European şi cu oficiali ai Comisiei Europene.

Ceremonia de premiere a avut loc luni, în sala festivă Spaţiului Public European din Bucureşti, în prezenţa şefului Reprezentanţiei Comisiei Europene în România, Niculae Idu, a juriului şi a unuia dintre câştigătorii ediţiilor trecute, Mona Scărişoreanu de la revista „Capital”, festivitatea fiind transmisă de TVR şi www.privesc.eu.

Ce a apreciat juriul la materialele selectate, a dezvăluit Ioana Avădani:
„Materialele care spun poveşti adevărate ies şi îşi spun povestea indiferent de zona din care vine juriul. Când juriul se lasă furat de material şi trece dincolo de grila aceasta destul de riguroasă de jurizare, înseamnă că jurnalistul şi-a făcut treaba. Sunt membru în juriul Reporter European de ani de zile, aici au apărut materiale pe care le-am citit de plăcere şi cred că acesta este unul dintre cei mai puternici indicatori ai calităţii”.

Iată ce au spus trei dintre jurnaliştii premiaţi:

„A scrie despre lucruri serioase este o provocare şi pentru noi toţi a fost o provocare”
Liliana Simionescu selectată pentru reportajul „Am autism” difuzat la Radio France Internationale

„Despre voluntariat se face mai mult decât se scrie. Pare banal, dar în presă se scrie puţin despre voluntariat şi, când spun puţin, mă refer cantitativ, şi calitativ, o puţinătate a scrierilor. Am scris despre o fundaţie din Bistriţa, care are punct de lucru şi la Bucureşti, Fundaţia Inocenţi, fondată de un fotograf american, cu una din acţiuni – colectarea de cărţi, materiale didactice de la şcoli din mediul urban, pentru copii din mediul rural. Am participat la acţiunile lor şi în 2010, şi în 2011, şi anul acesta mă întrebam dacă mai are rost, care-i miza, din moment ce sunt cunoscuţi şi ei îşi fac treaba, că scriu eu, că nu scriu. Pregătindu-mi materialele pentru concurs, le-am revăzut, le-am recitit şi am reintrat în atmosfera aceasta, a voluntariatului... De aceea spun că se face mai mult decât se scrie şi merită menţinută atenţia publicului” 
Florin Lazăr, „Mesagerul de Bistriţa-Năsăud”

„Acest premiu vine ca o confirmare nu că sunt cel mai bun jurnalist, ci că sunt încă jurnalist. Şi cred că în această perioadă foarte mulţi oameni de presă au nevoie de această confirmare” 
Ionela Gavriliu Nedea, „Jurnalul Naţional”

Redăm mai jos primul din seria reportajelor cu care Florin Lazăr a câştigat premiul „Reporter European”:

Pe fluturi cine i-a-nvăţat să zboare?
Indiferent pe ce uşă ieşi, a şcolii, ori a grădiniţei, aflate în aceeaşi clădire, ajungi într-unul din acele locuri unde, parcă mai evident, cerul se scurge cu ploaia în cuiburi săpate în pământ, iar într-o zi luminoasă poţi călca pe nori. Şi afli că sunt uzi, ba îi poţi şi gusta dacă păşeşti apăsat. Copiii de la şcoală, dacă-i întrebi ce maşini le plac, zic Jeep şi ATV, dorinţe potrivite cu locul, căci sunt cam 35 de kilometri de la Bistriţa la Moruţ şi suficiente gropi, mai ales pe ultima porţiune, încât fiecare localnic să aibă propriul cer.

Pe fluturi cine i-a-nvăţat să zboare? Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN Foto: Mesagerul de BN

Doi elevi se iviseră, joi dimineaţă, la geamul sălii de clasă. Musafirii erau aşteptaţi. Nerăbdători, au ajutat la descărcarea darurilor; oricum se orientau mai bine prin noroiul de la intrare, situat lângă balta care, atunci când îngheaţă, sigur face ca drumul până la closetul din capătul curţii să fie mai distractiv. În clasă, instalaţia de apă pe stânga (alternativă la găleată), soba cu gaz în spate, iar calculatoarele de la Guvern pe dreapta, pentru siguranţa cărora s-a instalat sistemul de alarmă. Dar nu din cauza acestuia internetul a rămas pe dinafară... Într-un colţ, frigiderul în care se depozitează laptele, cornul, biscuiţii. Şi grădiniţa, de fapt o altă încăpere, e legată la alarmă. Există şi acolo un calculator.

A scăpat o prostioară
Toţi copiii care nu lipseau din cei 12 elevi şi 14 preşcolari s-au adunat la grădiniţă. Mese mici, scaune mici, jucării pentru copii mici cu papuci mici lăsaţi la uşă. O fetiţă s-a descălţat în grabă şi s-a văzut. Educatoarea a atenţionat-o. După ce a restaurat ordinea în colonia de papuci, şi-a reluat locul pe scăunel. Toţi cuminţi, gata să-i asculte pe musafirii de la Fundaţia „Inocenţi” şi de la Şcoala Generală nr. 1 din Bistriţa, veniţi cu daruri de la 35 de kilometri. Altfel, distanţa dintre ei este mai mare. Roxi e la grădiniţă, Răzvan e pe-a II-a, Casandra e la grădi, colegă cu Alexandra, alta decât cea de la şcoală căreia cel mai mult îi place la franceză, Eric e pe clasa a I-a şi a ajuns la litera B, iar Darius, de pe a II-a, a desenat ultima dată o casă şi o maşină. Mai ales băieţilor le plac maşinile, enumerând ATV, Jeep, motociclete. Unuia, avioanele. Ceilalţi râd, dar el nu vorbeşte dintr-un vis. Chiar a fost cu avionul, departe, dar nu mai ştie cum a zis maică-sa că-i zice. Discuţia ajunge şi la hârjoneli, că băieţii se uită la wrestling şi îşi arată scheme. Unuia, luat de val, îi scapă o prostioară... Prea mic s-o facă, poate prea mic să o înţeleagă, dar gura are prostul obicei de-a o lua pe dinaintea gândului şi-a vârstei. Când va mai zice o prostie, îl vor da la televizor, e ameninţat. „Vai, ce bine, zice de ne doare inima” (un coleg, mucalit). Autorul interzisei vorbe a şi rămas 1 an, dar capitolul cu importanţa învăţăturii nu e atât de distractiv precum cel al năzbâtiilor. Unul dintre ei şi-a spart capul. Nu în momentul acela, dar incidentul trebuia amintit, pentru prestigiul lui de aventurier. Altul, să nu se lase mai prejos, le aminteşte tuturor că el s-a tăiat cu drujba. O fetiţă a avut un bunic - ea era mică - care a avut un accident şi a rămas fără un picior. Pe mătuşa uneia, când era mai mică, a lovit-o calul cu copita. Alta are o bunică, străbunică de fapt, pe care a muşcat-o un cal; acuma se simte mai bine; are 74 de ani. Dar în ciuda acestor întâmplări conservate în căpşoarele lor, le plac animalele, mai ales unei fetiţe care are un câine; Tino nu muşcă, e micuţ, îl iubeşte, îl călăreşte... pentru că au fost cuminţi au primit suculeţ. O pauză meritată, cât să prindă forţă pentru cântecelele promise. „Doamna educatore, am ştiut să cântăm sânguri”, şi aceasta a fost joi victoria lor.

Ai de mine!
S-a terminat şi lecţia cu părinţii despre importanţa cititului, aşa că venise rândul poveştii cu omida înfometată, pe care copiii n-o auziseră până atunci. Pentru asta s-au mutat la şcoală, însemnând cealaltă încăpere din cele două ale unităţii de învăţământ din Moruţ, mai largă, dotată cu instalaţie de apă, frigider şi mai multe calculatoare pe care să se joace copiii, ori să asculte muzică. Alarma de aceea există, să nu rămână fără acele facilităţi. Urmau să afle cum se naşte un fluture. Asta deşi Andrada ştia deja cum: i se ia pielea. Detaliat abordând problema, se începe cu ouăle, multe, multe. „Ai de mine!”, atât de tare l-a impresionat pe un flăcău puzderia de ouşoare din imagine. Cum se făcuse noapte, în poveste, oul de omidă doarmea pe o frunză, somn liniştit cu vise plăcute. Dar după noapte răsare soarele. Oare, noi, după ce dormim bine, cum ne trezim dimineaţa? Somnoroşi... Puternici, încearcă altul, aşa şi omida, tot mănâncă, diversificat, în fiecare zi a săptămânii altceva, până ce, la un moment dat, trebuie să-ţi pui întrebarea, spre binele omizii, dacă mai încape. „Io zâc că da”, şi avea dreptate acela, pentru că omida trebuia să mănânce şi legume după atâtea bunătăţi. Acuma omida-i sănătoasă şi mare, îşi face o căsuţă, coconul, unde se odihneşte un pic şi iese fluture. Dar ce fel de fluture? Un fluture cu culori. Pornind de la acest răspuns, copiii au arătat că ştiu culorile, pe care le-au împărţit apoi şi omizii, şi fluturelui, să nu existe supărare de nicio parte. Cu aceeaşi grijă - priviţi cum se dedică un copil unei linii, unui punct, unei litere - trebuie potrivit întregul univers al preocupărilor unui părinte. Omida se va trezi fluture sau, vorba unui prichindel, doar somnoroasă?

***
Reprezentanţii Fundaţiei „Inocenţi” au fost însoţiţi joi de un cadru didactic şi 3 elevi de la Şcoala Generală nr. 1 din Bistriţa, de unde s-au colectat cărţile, rechizitele şi jucăriile ce au ajuns la elevii şi preşcolarii din Moruţ, în cadrul campaniei „Citeşte şi zâmbeşte!” de încurajare a lecturii în unităţile de învăţământ din mediul rural, unde distanţa faţă de oraş nu se calculează doar în kilometri. Fotografiile se explică singure.
Florin LAZĂR

 

Apreciere: Select rating1 steluţă2 steluţe3 steluţe4 steluţe5 steluţe

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (21 voturi)