„Colonia Poetică” - antologie de poezie suedeză contemporană

„Colonia Poetică” - antologie de poezie suedeză contemporană

Citesc o antologie de poezie suedeză. Poeţi tineri, câteva nume cărora le alătur traducători români, poeţi la rândul lor: Ida Börjel, Kajsa Sundin, Malte Persson şi Kristofer Flensmarck vs. Elena Vlădăreanu, Adela Greceanu, Dan Sociu, Claudiu Komartin; Cecilia Hansson, Viktor Johansson, Henrik Nilsson vs. Gabi Eftimie, Dan Coman, Marius Ianuş; Anna Hallberg, Sofia Stenström, David Vikgren, Leif Holmstrand vs. Domnica Drumea, Rita Chirian, Radu Vancu, Teodor Dună; Ann Hallström, Linn Hansén, Pär Thörm, Johannes Anyuru vs. Doina Ioanid, Aura Moraru, Răzvan Ţupa, Alexandru Vaculovski. Antologia este alcătuită de Claudiu Komartin care semnează şi prefaţa. Acest proiect a fost desfăşurat din 2008 până în 2011, cu ateliere organizate de Institutul Cultural Român, fie la Stockholm, fie la Bucureşti.

Dovada faptului că poeţii s-au înţeles între ei este chiar această antologie. Sunt ei, cei tineri, deja cunoscuţi în mediile lirice din ţară şi din străinătate. Cine nu-i cunoaşte nu are decât să fugă repede prin librării ori pe net şi să caute un nume şi o carte. Pentru poveşti de pierdut vremea nu mai este timp. Ca atare, cum afirmă şi prefaţatorul, avem acum o panoramă a poeziei suedeze din ultimul deceniu, cu cincisprezece nume, poeţi toţi. Cu texte! Am pus semnul exclamării pentru că nu reuşeam să găsesc termeni similari la: „texte foarte bine scrise”, „poezii închegate”, „nu bate nimeni câmpii”... etc, şi, tot citind, am devenit fără să vreau invidios. Păi, cum? Eu pentru ce nu m-aş pricepe să scriu un text care să se aşeze între acestea, mi-am spus... Nu am scris poezie cultă de vreo treizeci şi cinci de ani. Încerc:

„Domnul Raţiu Virgil râde cu gura până la urechi. Domnul Raţiu Virgil râde încă o dată cu gura până la urechi. De la o poştă se observă că are urechi, însă el râde. Îşi imaginează că poate râde pe orice teme. Pe teme muzicale râde şi mai haios. Zic unii că e vizitat de cosmici. Alţii tac, ca în cucuruz. El miroase drumurile din oraş precum căutătorul de aur, cu cârja lui electronică. Îţi vine să-i dai doi pumni şi să răstorni turnul Bisericii peste el. Trebuie să scăpăm! strigă primarul. Şi s-au pornit să scape, fiecare, pe rând, una câte unul, pe jos, uşor alandala, iar ieşirea din oraş era deschisă... Nu tu poliţai, nu tu..., nimic... Nu jandarmi... Dincolo de ieşire aştepta un om înalt, crăcănat pe şosea, cam cât Arcalia. Nu avea aviz. Un camion cât un tir nebun apăru din binocluri şi viră brusc ca un dinozaur spre Târgu Mureş. În direcţia aceea sunt unguri. Pe Dealurile din Teaca domnul Raţiu Virgil râdea cu gura până la urechi.”

Dacă apare vreunul să spună că acest text nu este poezie douăşiunumiistă îi dau voie să mă bată cu mătura de aspirat feţele de masă din Restaurantul Coroana de Aur.

 

Apreciere: Select rating1 steluţă2 steluţe3 steluţe4 steluţe5 steluţe

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (6 voturi)