Engleza “de baltă”

Îmi inchipui că foarte multă lume declară sus şi tare că ştie engleza. E dreptul lor, dar asta până în momentul în care vor să devină ghizi turistici (formali sau informali), diverşi traducători (având adesea şi acte în regulă, vreun atestat, vreun curs făcut superficial) şi multe alte (im)posturi ce au în fişa lor stăpânirea vorbirii şi scrierii britanice. Această categorie de inşi, băgăreţi din fire, şi vorbăreţi in limba marelui Will, care debitează cât ai zice peşte “Ai spic ingliş”, pot deveni un fel de încurcă-lume (cam ce s-a întâmplat pe vremea Turnului Babel) cu engleza lor superficială şi mediocră (poate sunt cam dur cu ei).
De unde cred eu că vine expresia “engleza de baltă”, pe care am auzit-o încă de copil (când limbile moderne nu erau la mare căutare)? Cred că am găsit explicaţia. Atunci când vorbeşti bine o limbă străină se cheamă că o grăieşti la modul “curent”, fluent, adică ea... curge.În caz contrar, pentru tine acea limbă rămâne cumva stătută, mlăştinoasă,... de baltă.