„Trei nopţi cu Madox”, teatru de Matei Vişniec

-A A +A

„Trei nopţi cu Madox”, teatru de Matei Vişniec
„Trei nopţi cu Madox” este o piesă de teatru care are şi istorie. După ce Matei Vişniec debutase ca poet, a început să publice teatru. Prin 1985 a publicat, dacă nu mă înşel, în „Convorbiri literare”, piesa „Trei nopţi cu Madox”. Excepţională. Era exact ceea ce doreau atunci românii să afle: Un personaj multiplu, Madox, cu nume exotic, prezent în acelaşi timp în mai multe locuri, ciudat, un om cu idei, misterios, implacabil şi, implicit, periculos, care acţionează ca un mag. Ba, poate, ca un securist.
Revăzând piesa la Sinagoga din Bistriţa, vineri, începând cu ora 19.00, realizată de Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi, m-am bucurat mult. În 1986 piesa am pus-o în scenă la Casa Municipală de Cultură, împreună cu o trupă de teatru de amatori. Era de departe cel mai bun scenariu dramatic realizat în acei ani în România. N-om fi jucat noi grozav, dar „Madox” începuse să ne bântuie şi pe noi, şi pe alţii, prin învăluire.
Barmanul unui mic hotel din oraş se laudă că a jucat cu Mad..., Mod... (dar nu-şi amintea numele cu exactitate) toată noaptea biliard şi că apoi au jucat un joc nou, în care nimeni nu pierde, nimeni nu câştigă. Apare scafandrul de la salvamar care se laudă şi el cu personajul Ma..., Max, mă rog, cu care a jucat toată noaptea un joc nou, excepţional. Apare apoi un taximetrist care spune că a plimbat toată noaptea, pe toate străzile, un ins interesant, povestind foarte multe chestii importante. Ma..., Maxi... ăla îl învăţase şi pe el un joc nou, neobişnuit prin acele locuri. Apoi intră fulger o cucoană frumoasă, care afirmă că-l aşteaptă pe Max..., Mix... ăăla, cu care a stabilit că va pleca în lume către sud. Şi-au şi cumpărat bilete de tren. Agitaţia în jurul misteriosului se aprinde. Mai apare şi paznicul de la pontoane, care se laudă că toată noaptea a jucat cu unul Madox (Ăsta e! – au sărit toţi), un joc nou, în care nimeni nu pierde şi nimeni nu câştigă. Nebunia este că Madox putea să apară la hotel din moment în moment, mai ales că ploua de trei zile, şi se stabileşte clar că este un individ extrem de periculos. Iar cei prezenţi în bar îşi pregătesc armele ca să se apere de ideea asta, de fantasma aia, de Madox.
Cert este că, la Bistriţa, şi după ce Matei Vişniec a rămas în Franţa definitiv, în 1987, „Trei nopţi cu Madox” continua să fie jucată, şi în alte judeţe, şi prezentată la festivalul „Cântarea României”.
Teatrul din Galaţi a reuşit o montare pe măsura textului dramatic, Matei Vişniec fiind cel mai bun dramaturg contemporan din Europa, nu numai de la noi. Au jucat: Dan Căpăţână, Aureliu Bâtcă, Florin Toma, Petronela Buda, Lică Dănilă. Regia artistică: Radu Dinulescu.
Spectacolul a fost realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud şi al Centrului Judeţean pentru Cultură.

 

Votează acum!

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close