Ţara mea

Unirea şi agitarea iredentismului maghiar

-A A +A

Unirea şi agitarea iredentismului maghiar
Recent, academicianul Ion Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a avertizat asupra preparativelor maghiare de a convinge marile cancelarii europene - şi nu numai, ci şi foruri ştiinţifice etc. - privind Trianonul care ar fi văduvit Ungaria de o parte a teritoriului pe care îl socoteşte ca aparţinând Ungariei Mari.
În 2020 se vor împlini 100 de ani de la semnarea la Trianon a tratatului care a reglementat şi frontiera dintre România şi Ungaria. În 1920 minorităţile din cele două ţări se spune că erau aproximativ egale: 600.000 de maghiari în România şi 600.000 de români în Ungaria. Politica internă a celor două state se vede azi în dinamica celor două minorităţi: în Ungaria mai sunt, cu îngăduinţă, vreo 10.000 de români, iar în România maghiarii au ajuns la 1,5 milioane, ceea ce este o bucurie pentru ţara şi cultura noastră, de asemenea, un element de respectabilitate pentru politica naţională românească.
Dacă maghiarii alocă bugete uriaşe pentru această propagandă, foarte bine pentru dânşii; dacă la noi, la români, mai avem şase luni şi încă nu cunoaştem cum se va sărbători centenarul statului naţional român, să ne fie de bine, aşa ştim noi să procedăm cu ale noastre. Nu ne aducem aminte de ce trebuie făcut decât foarte aproape de eveniment şi atunci încropim noi ceva. La sugestii ale Academiei Române, în multe rânduri se răspunde cu suficienţă de către zone care opinează pe baza ideilor lui Lucian Boia, despre care se spune că este un scriitor, un eseist al istoriei românilor, care implementează la noi un curent ce a trecut şi pe la alţii: a socoti istoria un basm şi a o demantela de toate.
Discutând lucrurile drept, maghiarii sunt cinstiţi: îşi afirmă dorinţa nostalgică după Ungaria Mare, despre care unii spun că nu a existat ca stat şi este o fantezie inventată de funcţionarul Buest, la 1867. De la 1 decembrie 1918 încoace, politica iredentistă maghiară a fost o realitate pusă în operă cu mulţi bani, pentru dobândirea de influenţă în Anglia, Franţa, Germania, Statele Unite. O carte interbelică românească a adunat cu acribie formele pe care le-a îmbrăcat lupta propagandistică pentru Transilvania, uneori plătite şi cu monedă falsă; de o fi adevărat, fapte incredibile.
Şi liderii Uniunii Democratice a Maghiarilor din România şi-au spus, mai vocal sau mai „soft”, dorinţa de a nu face parte din România.
Nu avem îndemâna de a cunoaşte dacă se poartă şi statele ca peştii, dacă statul cel mare doreşte întotdeauna să-l înghită pe cel mic, dar cu România lucrurile stau invers; state ca piţulele, Olanda sau Austria, înghit hălci din rezervele României după care tânjesc cetăţenii, adică logica merge invers atunci când oamenii politici de decizie din fruntea statului sunt prinşi de dorinţa de a „deservi” de Revelion o zeamă la Cisnădie sau de a serba o nuntă la Budapesta pe „spongii” fundaţiei „Gojdu”. Să nu ne supărăm ca români de această realitate, ăştia suntem unii dintre noi, pentru bunăstarea personală vindem şi ouăle de sub cloşcă, spăimoşi că străinii au furat din ţară însăşi cloşca, pentru că aşa s-a hotărât de către marile puteri, care ne ghidează viitorul pentru pripăşirea capitalului lor pe aici.
Mai este un aspect: dacă România serbează centenarul unirii, Ungaria nu poate rămâne mai prejos şi inventează campania „Trianon”. De ce? Pentru că Ungaria trebuie să fie oricând în ofensivă şi aşa a cam fost. România rar de a avut doar o reacţie la un „stimul”; statul român a dat de la sine şi ce nu era al său: Tăriceanu şi Mihai Răzvan Ungureanu au „măritat” fundaţia „Gojdu”, care era a Bisericii Ortodoxe, nu a statului român.
Alegerea ca reper a anului 1918 este stăpânită de clarul interes, dar dacă altcineva ar alege ca reper 892 sau anul 100? Cine stabileşte anul şi care este cel drept ales, dacă tot e să se discute lucrurile?
Poate Ungaria are şi nişte frustrări din cauza armatelor române care au „călcat” Budapesta, dar astea se mai întâmplă în istorie şi au fost spre binele poporului maghiar. Alungarea comuniştilor lui Kuhn şi a naziştilor au dat zile cu soare poporului maghiar. Acuma, orgoliile sunt orgolii: fiecare maghiar îşi doreşte pentru ţara sa gloria de pe vremea lui Matei Corvin şi fiecare român se doreşte în sufletul său un Ştefan cel Mare, pe cal şi cu sabia gloriei în mână.
Lupta pentru Transilvania se poartă adesea cu argumente din trecut. Austro-Ungaria l-a dat pe Rossler cu teoria venirii românilor din sudul Dunării, pentru a egaliza venirea ungurilor din Asia, de asemenea, propaganda maghiară susţine pe unde are succes că marea Unire a fost o fraudă. Acest argument sună a Patapievici.
Lucru clar, Ungaria îşi face politica pe care o crede, cu ţintele propuse, pe care şi le urmăreşte. România trebuie să arate eficienţă în contracararea ofensivei „Trianon” prin cuvântul oamenilor de ştiinţă patrioţi, dedicaţi României, cum a arătat că este academicianul Ion Aurel Pop. Dacă lucrurile se vor face de către „urechişti”, nu vom avea de câştigat decât dezamăgiri.
Mai presus de altele, sunt relaţiile de fraţi întru Hristos ale românilor şi maghiarilor care mărturisesc acelaşi Domn, astfel că ambiţiile lumeşti ale oamenilor politici nu trebuie să ne învrăjbească.

 

Aprecierea dvs: - Media: 4.3 steluţe (7 voturi)

Comentarii

imaginea utilizatorului Vizitator

Pentru toate relele ce ni se intampla, ungurii sunt de vina fiindca vor să ne fure Ardealul nostru strămoşesc de sub picioare. Asta o ştie toată lumea pentru că avertismentul a fost facut inca din anii 90 de oameni luminaţi la minte , oameni de încredere, patrioţi adevăraţi precum Ghiţă Funar şi Corneliu Vadim Tudor.
De aceea, când se-ntâmplă ceva rau, insasi Academia Română iese la rampa și apără România de unguri. Nu mai departe chiar în februarie, a.c., cand piețele fierbeau de oameni, Academia Română făcea apel către cetățeni să lupte pentru integritatea teritorială a României. Acum din nou, legat de "Programul Trianon 100", ce se va derula 5 ani, în cadrul Institutului de Științe istorice din Budapesta, Academia ne spune că Ungaria reîncepe propaganda împotriva României, avertismentul fiind lansat recent, la București, de Academia Română, în conferința „Războiul informațional, sub lupă“.
Nu altii sunt de vina ca la 100 de ani de la Marea Unire din 1918, noi romanii n-am fost în stare să facem o autostradă peste munți. Raul este la noi si nu de azi, de ieri. La scurt timp de la Marea Unire, Octavian Goga a publicat în ziarul "Țara Noastră" un articol intitulat "După cinci ani de la Unire", în care făcea o privire asupra celor cinci ani petrecuți de Ardeal în România Mare. In articolul respectiv de un pesimism dus la extrem Goga afirma ca :"țara a ajuns în situația unei mașini stricate, care nici nu merge și nici nu mai poate fi reparată".

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close