|

Cauzele dezumflării și dihoniei din PSD

-A A +A

Cauzele dezumflării și dihoniei din PSD
- Partidul lui Ion Iliescu pierde viteză după o victorie electorală importantă pentru că nu are lider. Are conducător, dar nu-i totuna.
- Liviu Dragnea s-a bătut pentru șefia partidului nu pentru că avea un ideal și un proiect, ci pentru că a văzut în asta o soluţie pentru a scăpa de încurcături. Dragnea a vrut puterea în PSD fără a fi un om cu adevărat liber.
- Liviu Dragnea nu are anvergură intelectuală și culturală și nu poate fi un interlocutor, mai ales pe plan extern. Întâlnirea de ochii lumii de la masa lui Trump este emblematică pentru omul politic. Și nu are nici o echipă în adevăratul sens al cuvântului.
- PSD-ul nu are conexiuni solide nici la Washington, nici la Bruxelles. Ca să nu mai vorbim de Berlin și Paris.
- PSD-ul se chinuie să nu mai fie urmașul PCR, dar în tot comportamentul liderilor se simte o înţelegere de tip comunist a libertăţii, a justiţiei, a valorilor morale, inclusiv a ideii de comunitate deservită de omul politic.
- PSD-ul de azi acceptă cam tot atât cât acceptau liderii PSD (FSN) prin 1990. Oricât s-au spilcuit prin lume și prin Europa, ei înţeleg democraţia pe același fond pe care l-au acceptat în 1990.
- PSD-ul a devenit insula de refugiu a oportuniștilor politici emigraţi de prin alte partide. De la Liviu Dragnea la Lia Olguţa Vasilescu, în CV-ul liderilor sunt incluse cele mai trăsnite și jegoase partide politice, dispărute între timp.
- De la Victor Ponta încoace, PSD-ul a cultivat tineri care proveneau dintr-o gașcă, iar nu din organizaţii puternice, recunoscute de electorat.
- De la Adrian Năstase până astăzi, în PSD n-a mai încăput opoziţie la lider. Nici măcar un opozant n-a mai fost tolerat. Cu Victor Ponta au început pârjolirea în jurul conducătorului PSD și minimalizarea generaţiei a treia.
- PSD-ul n-a mai avut departamente care să pregătească programul de guvernare. Așa au dispărut și oamenii care să poată prelua ministere sau sectoare de activitate.
- Dihonia și dezumflarea PSD, oricât ar părea de ciudat, încep de la inhibiţiile de pecerist ale lui Ion Iliescu și se amplifică grobian prin mandatul bazat pe tupeu și comportament imatur al lui Victor Ponta.
- Noutatea Guvernului Sorin Grindeanu stă în mutarea clientelei de la grupul de ardeleni Maior – Rus – Dâncu – Pușcaș la cel de teleormăneni și olteni, condus de Liviu Dragnea, sudiști, cum zic ardelenii.
- Să abordezi Ministerul Muncii și Ministerul de Interne cu două doamne drăguţe, dar aeriene în domeniile respective, este o aventură, un risc și o formă de iresponsabilitate civică și politică.
- Dezumflarea progresivă a PSD vine din improvizarea echipei și din comportamentul absolut amatoricesc al președintelui la propunerea de premier. Livu Dragnea nu și-a consultat partidul, nu a avut o variantă de rezervă și a improvizat păgubos cu Sevil Shhaideh, expunând PSD unui risc de imagine imediat după alegeri.
- PSD a început să piardă serios din momentul în care a arătat că înţelege prin victoria în alegeri un drept nenegociabil de a adopta orice act normativ care îl gâdilă la interes.
- Liviu Dragnea a riscat enorm, alegând, din criză de timp, soluţia Grindeanu, un om pe care nu-l avea inventariat pentru marile încercări politice.
- PSD-ul nu știe nici astăzi cine este susţinut de cine și în ce echipă joacă. Incapacitatea conducerii partidului de a se situa tranșant faţă de serviciile secrete (n-a fost niciodată nici pro și nici contra, a scăldat-o, crezând că le poate exploata în cursa politică).
- Oricât de lung și de stufos a fost și este programul de guvernare, el nu depășește condiţia unui plan de muncă trasat unei echipe încropite și unui guvern fără viziune și filosofie proprii. De altfel, aceste componente lipsesc cu desăvârșire și președintelui, și echipei sale.
- Neînţelegerile din PSD vin de la faptul că premierul refuză să execute ordinele președintelui. Dacă ar fi vorba despre legislaţie sau despre politici sociale sau economice, tot ar fi ceva. Mă tem că premierul este taxat pentru refuzul de sarcini cu iz de interes personal.
- Faptul că figuri vizibile din echipa Dragnea acreditează ideea că nici conducerea partidului nu știe cine îl păpușează pe Sorin Grindeanu ne demonstrează indirect că alegerea lui Grindeanu a fost o cumplită improvizaţie.
- PSD-ul își bazează comunicarea pe trei personaje greu digerabile de publicul urban: Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, Codrin Ștefănescu. Dacă îi mai adăugăm pe Rovana Plumb și pe Victor Ponta, avem o adevărată baterie, care, oricât interpretează diverse sarcini, produce nepăsare sau chiar antipatie.
- PSD nu este capabil să comunice decât cu presa pe care o susţine.
- Liviu Dragnea riscă stabilitatea Guvernului Grindeanu, fără a avea o evaluare corectă a consecinţelor atitudinii sale.
- După un an de balet și patinaj, Liviu Dragnea este perceput ca un politician cu care se poate negocia orice, mai ales dacă în joc este pielea acestuia.
- PSD-ul n-a avut niciodată priză la intelectuali, pentru că nu a avut acces la problematica acestora. În plus, nu s-a bătut niciodată pentru libertăţi cetăţenești și pentru libertatea de exprimare. Le-a înţeles pe toate la nivelul unui activist PCR care a fost obligat să se adapteze la democraţie.

Cornel Nistorescu

Material preluat din Cotidianul.

 

Votează acum!

Comentarii

imaginea utilizatorului Cititor din Bistrita

Exact ! Bine " ochit " si bine... " lovit " !

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.
Close