|

Un ardelean la New York

De ce nu cred în politică

-A A +A

De ce nu cred în politică
Mă uit la conferinţa de presă a (fostului, oare?) prim-ministru Sorin Grindeanu şi nu-mi vine să cred ce văd. O alianţă politică cu o majoritate confortabilă în Parlament retrage sprijinul politic guvernului său. Un prim-ministru săpat de proprii miniştri. Un prim-ministru care nu vrea să demisioneze, deşi nu mai are guvern. Un partid majoritar ce riscă să se surpe din interior. O Opoziţie inexistentă, dezorientată şi lipsită de idei. Penibil. Iresponsabil. Amatorism. Ca om, mi-e milă de umilinţa lui Grindeanu, pe de altă parte, şi-a făcut-o cu mâna lui când a acceptat înţelegerea cu Dragnea. Ar fi comic, dacă nu ar fi de plâns: de oamenii ăştia depinde pensia mamei mele şi, în general, speranţa prietenilor mei din ţară într-o viaţă mai prosperă.
Mi-a fost întotdeauna evident că te apuci de politica înaltă dacă eşti excesiv de ambiţios, dar nu te prea pricepi la mare lucru în viaţă şi nici nu vrei să înveţi. Este o opinie personală. Altfel, de ce ai face-o? Poţi fi mult mai util societăţii făcând lucrul la care eşti grozav. Iar satisfacţia ta este nemăsurat mai mare când creezi ceva frumos şi util. Ori politica nu este frumoasă, nici în Germania, nici în SUA şi nici în România. Într-un interviu, rockerul Jon Bon Jovi a fost întrebat de ce nu candidează pentru funcţia de guvernator al statului New Jersey. Este născut în New Jersey, a trăit acolo toată viaţa lui, este o celebritate, este iubit de oameni şi este motorul multor organizaţii caritabile cu mare impact asupra comunităţii. Probabil, ar caştiga uşor. Bon Jovi a răspuns zicând că nu este interesat de politică, deoarece consideră că este un mijloc ineficient de a îmbunătăţi viaţa oamenilor. Chiar dacă câştigi alegerile cu un scor confortabil, să zicem cu 55 la sută din voturi, totuşi, 45 la sută dintre votanţi au fost împotriva ta. 45 la sută nu sunt de acord cu ideile tale. Iar 45 la sută nu este un procent de neglijat, chiar dacă ai majoritatea. Jon Bon Jovi este, de aceea, interesat doar de proiecte civice, nepolitice, în care există suportul larg al oamenilor. Argumentul său mi s-a părut simplu, evident, şi rezonează bine cu experienţa şi convingerile mele.
Din păcate, circul cu guvernul Grindeanu vine la un moment extrem de nepotrivit pentru ţară (nu că ar exista un moment bun pentru o criză politică). După întâlnirea dintre preşedinţii Trump şi Iohannis, am sperat că vom fi suficient de înţelepţi să beneficiem cumva de oportunitatea neaşteptată oferită de Administraţia Trump. Întâlnirea a fost foarte scurtă şi pregatită în grabă. Pe site-ul Casei Albe au apărut doar trei-patru propoziţii generale despre o întâlnire pe teme de interes comun. Joi a fost audierea lui Comey (n.red. - fostul şef al FBI) în Congres, astfel ca vizita lui Iohannis a trecut în mare parte neobservată. Nu ţin minte să fi văzut ceva în presa americană de sâmbătă sau la TV, dar nici nu am „periat-o” atent.
În schimb, din presa românească am aflat de promisiunea lui Trump („smulsă” eroic de o ziaristă din ţară) de a respecta punctul 5 al tratatului NATO. Asta a fost prezentată ca o mare cucerire a presei, ceva ce n-a reuşit tot NATO-ul la un loc. Argumentul mi se pare caraghios. Câte nu spun politicienii în conferinţele lor de presă, la fel cum câte motive nu sunt inventate când un stat nu vrea să-şi respecte angajamentele? Ca exemplu, îl citez pe un alt preşedinte, Putin, care, într-un interviu recent cu regizorul Oliver Stone, spune: „Nu a promis oare preşedintele Obama, în campania electorală, că va închide închisoarea din Guantanamo? Pentru asta, Guantanamo funcţionează şi acum. Sunt convins că în sufletul lui a vrut să închidă închisoarea, doar că nu a putut din cauza birocraţiei”. Are dreptate.
Totuşi, de ce întâlnirea cu Iohannis? În opinia mea, preşedintele Trump a identificat România ca veriga slabă în lanţul politic al Uniunii Europene. Ce s-a întâmplat miercuri cu Guvernul Grindeanu a arătat că a anticipat corect. Trump a speculat că vom ceda mai uşor, că suntem mai uşor de convins când vine vorba de crearea unui contragreutăţi la Germania şi Franţa în NATO, şi nu numai. Pe de altă parte, am promis deja să cheltuim 2 la sută din buget pentru armată; mai bine dacă aceşti bani sunt cheltuiţi cu furnizori americani. O chestie simplă de business. Destul de bine pentru 45 de minute de lucru. În cartea sa „The art of the deal”, Trump mărturiseşte că negocierile, afacerile, „deal-ul” sunt ceea ce îi place cel mai mult în viaţă. Cu cât mai mare, cu atât mai bine. Şi târgul el vrea să îl facă prin creativitate, improvizaţie şi fler, cu mâinile în buzunare şi nu cu servieta, prin metode amănunţit calculate şi pregătite. Tot el spune: „Îmi place să văd ce iese”, ca un pescar: îşi aruncă undiţa curios să vadă ce prinde. Trump ne-a văzut ca „low hanging fruit”, adică partenerul cu care se poate negocia târgul cel mai uşor de obţinut, pentru că suntem politic aşa de volatili. Nu mă aştept ca SUA să ne ajute financiar – doctrina americană consideră că în ţările cu corupţie ridicată (cum suntem, din păcate, şi noi), ajutoarele financiare externe cresc corupţia şi mai mult, pentru că banii alocaţi sunt în mare parte deturnaţi şi sifonaţi pentru scopuri obscure. A fost motivul pentru care SUA nu a ajutat financiar nici URSS-ul lui Gorbaciov şi nici Rusia lui Elţin, după cum descrie Peter Conradi în cartea „Who lost Russia?”.
Totuşi, preşedintele Trump ne-a promis să ne ajute în lupta împotriva corupţiei şi acesta nu este un lucru minor. SUA are, probabil, expertiza cea mai solidă din lume în combaterea corupţiei. În plus, este un efort care presupune mai ales training, know-how şi informaţii şi mai puţin alocarea de sume mari de bani, pe care nu cred că America este dispusă să le dea din senin României. Lupta împotriva corupţiei se aliniază mai firesc cu autodefinita misiune a SUA de a ajuta la întărirea democraţiei în lume. Iar pe noi ajutorul american ne-ar ajuta să scăpăm de un cancer care, altfel, ar fi greu de eliminat: ca şi cum am încerca să ne scoatem singuri din fântână trăgându-ne de urechi. Nu merge. Dar dacă cineva îţi dă o scară şi te mai şi trage încet în sus, parcă devine posibil...
Aşa însă, politicienii români reuşesc înca o dată să-şi pună singuri piedici, exact aşa cum au făcut dintotdeauna – după şi înainte de '89. Politicienii noştri mi se par precum şoferii care conduc un autobuz cu 100 km/oră pe un drum de munte, legaţi la ochi şi fără de fapt să ştie care este frâna şi unde este volanul. Însă ei au paraşută, dacă este să cadă autobuzul în prăpastie, pe când restul pasagerilor sunt legaţi de scaun. De aceea nu cred în politică, mai ales în cea de pe Damboviţa. Poate, totuşi, într-un târziu, le va da Dumnezeu puţină minte.
Şi cu asta, am ajuns la sfârşitul gândului meu: un weekend plăcut şi ne auzim săptămâna viitoare, sper cu veşti mai bune.

Alex Doboli

 

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (2 voturi)

Comentarii

imaginea utilizatorului Cititor din Bistrita

No vedeti ?! Intocmai de aceia, cel mai competent guvern si cele mai competente institutii ale Puterii Adimintrativ-executive , sunt cele constituite pe principiul experientei si competentei profesionale, cu functii ocupate prin concurs , stabile , definitive si nu cu personal numit pe criterii politice , ele neputinad fi modificate la fiecare legislatura politica .
Guvernul Ciolos, desi s-a pretins tehnocrat, n-a fost nici pe departe asa deoarece, a fost numit de Presedintele Romaniei, care a provenit din PNL si la prounerea PNL-ului... care... " calul, pe calul, pe calul... calare" ... stiti Dvs vorba raposatului Paunescu...
Tehnocrat, inseamna de jos si pana sus, toti cei care nu apartin Puterii Politico-legislative, sa fie numiti exclusiv pe criterii tehnocrato-profesionale si sa nu aiba absolut nici o legatura cu domeniul politic al statului si fara sa se tina seama daca fac ori nu fac parte din anumite partide ori simpatizeaza cu anume careva din ele sau ba .
Cata vreme puterea politica se va amesteca si isi va aroga "competente" de a se amesteca si de a "ordona " si/sau "controla" ... celelalte puteri din stat ( Administrativ-executive si Judiciaro-Judecatoresti ) treburile nu vor merge bine in absolut nici o tzara din aceasta lume ! De aceia, actualmente, la nivel mondial, se produc atatea convulsii sociale si atata razmeritza a populatiei de rand, impotriva celor aflati la "butoane " indiferent de forma de guvernamant .
Adevarul gol-golutz este ca peste tot, cei care au "banii si pusca"-n mana ... aia "dicteaza"... peste tot , dar tot atat de adevarat este faptul ca marea masa de populatie, nu mai suporta astfel de tip de guvernari si se razvratesc impotriva celor bogati si care au "banii si pusca"-n mana si chiar daca nu le pot face fatza, macar cate o "bota zdravana " le mai trag peste cap acestora, din cand in cand, chiar cu un pretz foarte mare in pierderile de vieti omenesti, ca nu te poti lupta cu "bota" ... impotriva celor cu "tunul si cu tancul"... si care se afla tot pe listele de plata ale celor "cu bani " . Exemplu situatiei de criza produse in Turcia recent... in regimul dictatorial Eedrogan...

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close