Cum Radu Banciu a luat-o pe arătură

-A A +A

Cum Radu Banciu a luat-o pe arătură
În seara care preceda „Ziua Națională a Republicii Franceze”, pamfletul „Lumea lui Banciu” era firesc să debuteze cu câteva aprecieri despre Franța, despre președintele Macron și despre franțuji. Mai întâi a fost anunțată o apariție editorială în limba română a cărții președintelui Emmanuel Macron, lansată în 14 iulie a.c., la nu știu care librărie din București, surpriza constând în comunicatul oficial că la manifestările ocazionate de ziua de 14 iulie, ziua Franței, va lua parte și președintele SUA, Donald Trump, însoțit de un batalion de soldați și ofițeri din trupele NATO, adică americane.
Banciu de la început a afirmat că poporul francez nu-l are deloc la inimă pe președintele american, cu atât mai puțin să-l simpatizeze. Despre francezi în general Trump s-a exprimat în câteva rânduri, în timpul campaniei de alegeri din Statele Unite ale Americii, cum că fracezii nu ar fi un popor prea harnic, că Francois Mitterand a fost președinte cam „prostălău” (asta-i de la mine, însă cam așa ceva a exprimat R.B.), că francezii sunt cu tendințe politice de stânga încă de dinainte de Al Doilea Război Mondial și, colac peste cârnat, în recenta campanie electorală de alegeri din Franța Donald Trump a susținut-o pe Marine Le Pen. Toate astea înmănuncheate au fost suficiente pentru ca măcar parizienii să-l privească câș pe actualul președinte al SUA.
După aceste informații furnizate de Banciu, poate neavând altceva mai bun de făcut, vorbitorul emisiunii s-a apucat el să-și spună părerea despre Franța și francezi, cu nimic mai prejos decât americanul. Mai întâi Banciu le-a trântit francezilor o ușă în nas, cum că limba franceză nu mai este o limbă de circulație mondială, că astfel ar fi fost în perioada interbelică. R.B., care este cunoscător de franceză, a spus că această limbă europeană se mai vorbește, în afară de Franța, undeva prin mijlocul Africii, prin America de Sud și nu mai știu care insule, toate foste colonii franceze pe vremea lui Chioru. Cu ironia-i specifică, Banciu a afirmat că francezii sunt ciudați, motiv pentru care ei limbi străine nu învață. Dacă întâmplător te întâlnești cu un francez, dacă nu cunoști limba franceză, nu ai nicio șansă să te înțelegi cu el, francezii sunt ioc la limba engleză, iar de limba germană, de italiană nici nu vor să audă! Că lumea francofonă nu mai există, a afirmat R.B., decât susținută de niște entuziaști. Și a mai spus vorbitorul că francezii sunt de-o aroganță greu de suportat, că nu le ajunge nimeni cu prăjina la nas (asta-i de la mine, dar se potrivește).
Și tot așa a ținut-o Banciu, arând hectare întregi cu vorbe în tărbacă, ce nu aveau nici un motiv să fie rostite în ajunul „Zilei Naționale a Franței”, 14 iulie.

 

Aprecierea dvs: - Media: 4.7 steluţe (3 voturi)

Comentarii

imaginea utilizatorului Vizitator

In loc de comentariu:

"Allons enfants de la Patrie
Le jour de gloire est arrivé
Contre nous de la tyrannie
L'étendard sanglant est levé {2x}
Entendez vous dans les campagnes
Mugir ces féroces soldats
Ils viennent jusque dans vos bras,
Egorger vos fils, vos compagnes

{Refrain:}
Aux armes citoyens ! Formez vos bataillons !
Marchons, marchons,
Qu'un sang impur abreuve nos sillons

(La Marseillaise- Hymne national Français)

P.S. Imnul Franţei a fost scris de către Claude Joseph Rouget de Lisle în 1792. Iniţial a fost denumit "Cântec de Război pentru Armata Rhinului". Acesta a devenit imnul Revoluţiei Franceze după ce a fost cântat de către voluntarii din Marseille care intrau în Paris. Versurile reflectă invazia Franţei de către trupele străine din Austria şi Prusia din acea vreme.

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close