|

Proștii controlează aproape tot

-A A +A

Proștii controlează aproape tot
Nu știu alţii cum sunt, dar mie (ca să-l parafrazez pe Ion Creangă), când mă întâlnesc cu tot felul de proști prin tot felul de instituţii publice, îmi vine să urlu și să mă urc pe pereţi. Că de înjurat sau de făcut altceva nu poţi încerca. Asta ne blochează. Ei ne încurcă viaţa, noi trebuie să fim civilizaţi, politicoși, politically correct, să nu ridicăm tonul și să nu-i luăm de guler sau de gât.
Cum se face că au ajuns în mai toate locurile importante, calde, bine plătite, unde se împart dreptate, drepturi, autorizaţii, avansări etc.? Cum se face că din asemenea locuri ne otrăvesc viaţa și uneori ne deturnează destinul și lor nu li se întâmplă nimic? Dacă ai ghinionul să te întâlnești pe șosea cu un prost beat pulbere, ajungi rapid pe lumea cealaltă. Oricâte idei de Nobel ţi-ar trece prin cap, toate se duc dracului prin grija unui imbecil. Dacă te examinează un prost care are un tată important și a fost promovat pe pile, ratezi toate concursurile, o iei pe drumuri greșite sau capotezi nervos, ca un internat la Bălăceanca. Dacă intri în competiţie cu un prost, el câștigă fără emoţii. Știe regulile proștilor și este mai adaptat la slăbiciunile României decât orice absolvent de Harvard sau doctor în știinţe de la Princeton.
Politica a adus ultimele armate de proști care au cucerit România. Sunt solidari și aliaţi între ei, gomoși și parfumaţi în exces, au sprijin politic sau din servicii, au și diplomă de la universităţi comunale sau din Transnistria și se dau în mașini scumpe și bătătoare la ochi. Cum să îi recunoașteţi? Simplu! Prostul ţine morţiș să arate ce are și cine este, iar când îi prezinţi o problemă care depinde de el, începe să se scarpine și să o scalde. Proștii sunt doctori în îngropat orice fel de dosar al oricărui semen, deși sunt mari artiști la dat sfaturi care nu li se potrivesc.
Proștii dau pe afară de incompetenţă și trufie. Nu putem scăpa de ei decât cu o puternică, poate chiar violentă revoluţie, care să ţintească mecanismele incompetenţilor. Adevărul este că un analfabet la locul lui, care se zbate cu necazurile sale zilnice din gospodărie, nu mai este un prost, ci un om modest, stimabil, care cinstește locul pe care trăiește.
Revolta noastră vine din puterea proștilor care ne conduc și din deciziile netoate pe care le iau. Cum putem scăpa de permanenta decădere a societăţii, generată mai ales de exerciţiul proștilor din mai toate centrele de decizie?
Puterea proștilor a venit cu noua clasă politică. Fiecare partid, indiferent de orientare, și-a strâns șleahta de mediocri și, la fiecare împărţeală, i-a propulsat în poziţii cu greutate la semnătură. Și prostul din politică este viclean. Nu promovează decât unul mai prost decât el. Dacă ar susţine un altul mai deștept și mai priceput, s-ar trezi zburat într-o clipă. Asta înseamnă că politica ni i-a adus pe cap și tot ea ar trebui să ni-i ia de pe umeri.
Cum și cine? Astea sunt întrebări la care nu putem răspunde decât cu o altă revoluţie.
Dacă ne întoarcem la rădăcina lucrurilor, găsim o lume politică mobilizată mai ales de sentimente în zilele agitate ale lui 1989. Din acele zile și din regimul comunist s-a născut clasa politică responsabilă de decăderea României. Fenomenul a luat amploare și cu fiecare zi avem parte de alţii și mai incompetenţi în locul incompetentului plecat în altă parte sau promovat cu macaraua. Am intrat într-un soi de cerc vicios, într-o boală incurabilă și contagioasă, care se multiplică cu fiecare prost mic instalat pe o funcţie mare. Fiecare cu incompetenţa lui „naște” alţi proști cu o viteză de iepuroaică.
Cum am putea declanșa o operaţiune de curăţare a societăţii? Pare mult mai greu și mai fără șanse decât o campanie anticancer. Și totuși, un politician, un partid, un grup civic ar putea lansa o campanie de eradicare a ignorantului cu ifose și cu ștaif. O revoluţie de recuperare a profesionalismului și competenţei ar putea fi secretul unui partid politic sau idealul unui luptător.
Aţi auzit vreun lider care să insiste la măsuri de reconsiderare a competenţei, de susţinere a oamenilor instruiţi și performanţi, de promovare a pricepuţilor cu caracter? Adică a profesioniștilor morali? Eu n-am auzit de nici un politician român care să vizeze sau să încerce așa ceva. Doar sute de lei, procente, metri de asfalt și kilograme de făină și lapte. Probabil că de îndată ce ar declanșa o asemenea campanie, oamenii l-ar arăta cu degetul și l-ar trimite la oglindă sau în jurul său s-ar face un gol enorm.
Oricum am întoarce-o, România are nevoie de o revoluţie în domeniul competenţei. Fără asta, oricâte pomeni ar face lumea politică, ne vom duce mai departe pe toboganul decăderii sociale și instituţionale.
Peste câţiva ani, analfabeţii și urmașii proștilor de acum ar conduce ce-a mai rămas din România.

Cornel Nistorescu

Material preluat din Cotidianul.

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (2 voturi)

Comentarii

imaginea utilizatorului Vizitator

Poetul Octavian Goga spunea in testamentul sau intre altele: "Am trait in vremea prostilor - a stapanit mediocritatea sub un rege tranzactionist in chestiuni de morala, timid si fara orizont in probleme de Stat. Ce va fi de tara in valtoarea care vine, nu stiu, dar cred in puterile sufletesti ale neamului".
Prosti au fost si vor fi mereu. Nu intamplator, Ion Pribeagu a scris poezia ODA PROSTILOR:
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,

Şi actualii, dar şi foştii,

Cei mai deştepţi de pe Pământ

Au fost întotdeauna… PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare

Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare :

„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

De ce să tragi ca la galeră,

Să-nveţi atâtea fără rost,

De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să fii… PROST.

În lumea asta cu de toate,

Unde se-nvaţă contra cost,

Păcat că nici o facultate

Nu dă şi diploma de… PROST.

Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie

şi ce buget ar avea statul

Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,

Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !

O, Doamne, de ne-ar creşte grâul

Cum cresc recoltele de… PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,

Savanţii noştri mor de foame

Si numai PROŞTII sunt deştepţi.

imaginea utilizatorului Imn bistrițean

Măi Bistriță, măi Bistriță,
Urbea mea ultrapestriță,
Condusă mereu de foști,
Care de care mai proști.

imaginea utilizatorului Vizitator

N-as putea spune ca sunt un "fan Cornel Nistorescu"...dar trebuie sa admit ca articolul de fata este, poate, unul dintre cele mai bune scrise de el in ultimul an. O imagine reala si critica a societatii romanesti de astazi, cu clasa politica formata din mediocrii si parveniti, cu smecheri si semidocti ajunsi pe functii de conducere sau persoane care n-au nici in clin nici in maneca prin formatia lor profesionala cu functiile de decizie pe care le detin in ministere.
Felicitari lui Cornel Nistorescu.

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close