INEDIT: Cum era văzută Rodna anului 1845 de francezul Augustin de Gerando şi ce părere avea despre strămoșii noștri

-A A +A

Inedit: Cum era văzută Rodna anului 1845 de francezul Augustin de Gerando şi ce părere avea despre strămoșii noștri
    Director al Liceului Grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud în perioada 1921 - 1938, eminentul profesor de limba română Vasile Bichigean surprindea, în primul număr al prestigioasei reviste „Arhiva Someșană”, apărut în 1924, cu un articol despre felul cum a descris un scriitor și istoric francez, baronul Augustin de Gerando, la mijlocul secolului al XIX-lea, străvechea cetate a Rodnei. Cu descendenţă aristocratică franceză (din partea tatălui) şi italiană (de pe urma mamei), ruinată însă de revoluţia franceză, de Gerando este autorul cărții „Transilvania şi locuitorii săi”, care a apărut în 1846, la Imprimeurs-Unis din Paris, şi al unor eseuri publicate în presa franceză.

    Redăm din articolul lui Vasile Bichigean despre baronul francez și a sa descriere:

    Augustin de Gerando
    Augustin de Gerando, scriitor francez, s-a născut la 1820 în Lyon şi a murit în Dresda în 1849. Căsătorindu-se cu o contesă maghiară, din neamul Teleky, a venit în Ungaria, unde a luat parte la războiul pentru independenţă. A fost membru al academiei maghiare. Călătoria de studii a întreprins-o în anul 1845 şi rezultatele le-a comunicat în scrierea: „La Transylvanie et ses habitants” (Transilvania şi locuitorii săi). Acest străin, care a locuit multă vreme în Ardeal, a socotit vrednică de studiat această provincie din cauza bogăţiei solului său, a fizionomiei şi caracterului locuitorilor săi, precum şi din cauza amintirilor legate de instituțiunile sale. Arată un interes deosebit faţă de poporul român, „un popor romanic, cel mai vechiu din Ardeal, care locuiește nu numai în Ardeal și Ungaria, ci și în Basarabia, Moldova, Muntenia și alte provincii turcești”. Spune mai încolo (n.r. Augustin de Gerando): „Multe inimi nobile s-au ocupat de viitorul acestui popor împrăştiat şi robit de secole. Mulţi se gândesc la o republică federativă, al cărei miez l-ar forma Moldova şi Muntenia, şi pentru alcătuirea căreia Rusia ar trebui să cedeze Basarabia, iar Austria Ardealul”. Părerea scriitorului este ca toate aceste provincii româneşti să se unească subt sceptrul Austriei. Cu privire la Valea Someşului are următoarele: „Rodna veche, sat cu situație pitorescă și locuit de mineri. Dacă se poate crede tradiţia, în evul mediu a fost un oraş important, locuit de colonişti germani şi numit Rothnau. A înflorit în cele dintâiu secole ale monarhiei austro-ungare şi a fost distrus cu ocazia năvălirii tătarilor din 1241. Canonicul Rogerius povesteşte, că, Cadan, căpetenia tătarilor, ademenit de bogăţiile oraşului, a venit cu gândul să-l jefuiască. Dar a fost oprit înaintea porţilor cetăţii de oastea cetăţenilor, cari fuseseră încunoştiinţaţi despre aproprierea lui, şi a trebuit să se retragă. De abia dispăruseră hordele asiatice, coloniştii nemţi sărbătoriră învingerea prin o orgie: «cum se cade vitejiei germane». Cadan, care tăbărâse nu departe de oraş, aşteptă momentul prielnic, când locuitorii vor ajunge, în urma beţiei, în neputinţa de a se apăra. Intră cu grabă în oraş, îi surprinse pe germani în toiul beţiei şi îi măcelări. Cruţă însă pe 600 dintre cei mai buni soldaţi şi pe căpitanul lor Aritscald, pe cari îi sili să se unească cu trupele sale şi să-l ajute”.
    Această povestire a cronicarului este confirmată prin o ruină, ce se află în mijlocul Rodnei şi în care se pot recunoaşte rămăşiţele ogivale ale unei biserici. În boltele subterane (n.r. catacombe) se văd o mulţime de oseminte omeneşti. Populaţia din timpul când de Gerando a fost în Rodna nu putea să umple biserica, dovadă că odinioară locuitorii acestei localităţi au trebuit să fie mai numeroşi. Nu departe de graniţă se află o ridicătură lungă, care leagă doi munţi şi se numeşte şanţul tătarilor, şi o cărare prăpăstioasă, pe care au coborât tătarii.
    De Gerando admiră portul elegant al româncelor: „O maramă roşie sau albă, înfăşurată numai pe o parte a capului şi care lasă să se vadă o cosiţă de păr negru. Cămaşa bogat brodată nu este legată la gât, ci deschisă. Cu o anume cochetărie îşi ridică puţin cătrinţa cu dungi colorate. Mai poartă apoi o blană scurtă albastră, brodată cu flori. În întreg districtul de graniţă năsăudean sunt poduri minunate şi şosele măreţe, aşa încât te crezi în o ţară civilizată. Însă toate aceste lucrări, ca şi exerciţiile militare, ţăranii le fac numai la comandă şi nu sunt rezultatul unui progres cultural deosebit al populaţiei din acest ţinut. Românii în genere sunt puţin războinici, ceea ce nu înseamnă, însă, că nu sunt soldaţi de valoare, dovadă luptele de la Aspern şi Wagram. Nu sunt prea însufleţiţi de un sentiment de patriotism sau de credinţă faţă de împăratul lor, ceea ce îşi află explicarea în starea de sclavie în care au lâncezit multă vreme. Românii luminaţi şi instruiţi văd singura mântuire a neamului românesc de pe aceste plaiuri în unirea sinceră cu Ungaria, însă masa poporului, condusă de religiune şi de preoţii atotputernici, îşi aţinteşte privirile spre ţarul Rusiei”.

    Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (5 voturi)

    Comentarii

    Comentariu nou

    Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

    Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
    Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

    Close