Invitaţie la lectură

„Lupta mea. Cartea a doua: Un bărbat îndrăgostit”, roman

-A A +A

„Lupta mea. Cartea a doua: Un bărbat îndrăgostit”, roman
Karl Ove Knausgård este scriitor norvegian. Născut în 1968. Debutând cu roman în 1998, marea consacrare a autorului vine după publicarea, între anii 2009-2011, a seriei de romane autobiografice (șase volume) cu titlul general „Lupta mea (Min Kamp)”, un maraton de 3.500 de pagini, la ale căror apariții comentatorii au lansat doar superlative: o capodoperă, este extraordinar, irezistibil, superb, o operă fascinantă ș.a.m.d. Cartea a doua este intitulată „Un bărbat îndrăgostit” (Editura Litera, București, 2016 – traducere de Simina Răchițeanu).
Întregul volum descrie lupta lui Karl Ove de a înfrunta realitatea imediată cu orice preț și de a-și rezerva timp cât mai îndelungat pentru munca lui, pentru scris – scris, scris scris – numai astfel își înțelegea viață. Pentru ca să-și îndeplinească programul pe care și l-a fixat riguros este în stare să își sacrifice familia, ceea ce uneori și face, și chiar să divorțeze. Nu de puține ori a amenințat-o pe Linda, soția sa, că o va părăsi, inclusiv pe copii, un pas extrem de dureros pentru el, doar îi iubea enorm.
Cartea nu are, ca narațiune, un parcurs cronologic al faptelor și trăirilor. Începutul volumului arată familia lui Karl Ove întreagă, cu Linda și cei trei copii, Vanja, Heidi și John. În partea a doua, autorul aduce detalii despre concepția și nașterea fiecărui copil în parte. Locuiesc într-un apartament mulțumitor, situat în centrul Stockholmului, au și o casă de vacanță pe insula Tjӧrn. Însă pe Karl Ove nu-l satisface locul, i se pare un loc de claustrare, înconjurat de vecini care zi de zi nu fac altceva decât să plivească în grădini, sunt grădinari meticuloși, și tund iarba. O dată, dar numai o dată, au stat acolo doar trei zile, soții tot timpul s-au certat, au ridicat tonul unul la altul, iar copiii începeau să plângă. Au părăsit locul, el nu putea să scrie, investiția pentru vacanță considerând-o inutilă. De fapt, Karl Ove nici nu știa ce-i aceea vacanță.
Teoria lui este că nu ne naștem egali, nici un scriitor nu seamănă unul cu altul. Nici un om nu seamănă unul cu altul. El prețuia mulți scriitori și se disprețuia pe sine, veșnic nemulțumit, iar timpul dedicat scrisului i se oferea mereu mai puțin, mereu furat de năzuroasa soție Linda, pe care o iubea cu disperare și o ura în același timp când îi tăia elanul creativ. Gândea foarte clar: nu-i adevărat că ne naștem egali și condițiile ne fac viețile inegale. Lucrurile stau invers: Ne naștem inegali, iar condițiile ne fac viețile egale.
Karl Ove nu dorea să aibă prieteni, legase prietenii puține, pe alese. Societatea o ocolea, zgomotul ei, forfota le evita, iubea solitudinea mai presus de orice, însă copiii trebuiau crescuți, Linda urma un masterat la Institutul de Arte Dramatice, așa că timpul trebuia să și-l împartă între ei și fiecare să-și îndeplinească sarcinile. El ținea și gospodăria, el făcea curățenie, cumpărăturile, el ducea copiii la grădiniță, iar Linda, după ce petrecea o după-amiază cu copiii, cădea de oboseală și se văicărea. Lui Karl Ove îi venea să-și dea pumni în cap, să plece, să scape, să lase totul baltă și să scrie, numai să scrie pe brânci. Să plece cu prietenii undeva, la un local, trebuia să evite chiar întâlnirile literare pe care le dorea, pe care apoi le regreta, i se păreau Lindei inutile. Și dacă se afla la birou, unde câteodată și dormea, Linda îl suna din oră în oră, pe diverse motivații, iar lui îi venea să dea cu calculatorul de pământ. Erau punctate, rar, și întâlniri de familie, acasă la ei sau la altcineva, cutare și cutare, în miezul cărora Karl Ove era total absent, el preferând să se ocupe cu aer de mulțumit de pune-te masă, ridică-te masă și de umplut paharele, iar între timp își făcea de joacă cu mare drag cu copiii. Singurul și bunul prieten pe care îl avea, se cunoșteau din copilărie, pe care îl admira, era Geir Gulliken, un ins cultivat, de profesie documentarist, de la care puteai afla câte în lună și în stele, fiind un spirit aprins, fără pereche, adesea satiric, incisiv, pe care îl aplica doar cui trebuia.
Din experiență proprie (a mai fost căsătorit, familie din care au rezultat doi copii) și din experiențele altora a dedus că vârsta critică, a disperării - și la bărbat, și la femeie -, este aceea de peste 40 de ani, singura potrivită pentru a divorța, căsătorit fiind. Care familie depășește această vârstă se poate considera salvată și fericită.
În carte sunt dedicate pagini alese cinematografiei, artelor plastice, muzicii ușoare din toate timpurile și muzicii clasice, dar mai ales literaturii și filozofiei. O atenție aparte acordă alimentației moderne a maturului și copilului, pe care în general, găsind-o artificială, o detestă și o așază, ironic, în grila corectă din punct de vedere politic. „Political correctness” este un concept social și politic care i se pare idiot, cu tendințe de robotizare și nivelare a fiecărui om în sânul societății căreia îi aparține. Sunt studiați scriitori europeni și de peste Ocean, cu mare rigoare, deși nu se consideră specialist și nici nu practică publicistică în acest sens. Citea cronicile culturale ale altor autori, asta pentru a-și construi piste de comparații. Cât despre creșterea copiilor, Karl Ove putea da lecții tuturor, inclusiv „academicienilor” – după cum se considerau nu puțini părinți. Nu lipsesc din pagini micile plăceri de dimineață, cafeaua, țigara, apoi, important, cel mai important act, scrisul.
Cartea debordează de viața trăită la intensitate maximă. Dar nu de puține ori izbucnea: Viața! La naiba s-o ia de viață! Supus unei vieți etice și morale, de la care nu abdică. Viața lui Karl Ove, în mare parte, este o tragedie. La fel, viața Lindei. Tragedia lui nu e provocată. A soției este o tragedie căutată. Dar Karl Ove nu făcea caz din propria dramă. El suferea pentru orice nimic. De pildă, considera că citirea unui tabloid este ca și cum ți-au turna în cap o găleată cu gunoi.
Vehiculul Karl Ove Knausgård reușește să păstreze tensiunea narativă pe o ștachetă ridicată, ceea ce oferă cititorului satisfacții. Autorul nu se pierde în banalități prozastice, nu joacă nici o clipă rolul fariseului.

 

Aprecierea dvs: - Media: 3 steluţe (2 voturi)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close