Invitaţie la lectură

„Sfaturi prietenești de la Papa Francisc”, de Andrea Tornielli și Domenico Agasso jr.

-A A +A

„Sfaturi prietenești de la Papa Francisc”, de Andrea Tornielli și Domenico Agasso jr.
Această carte este cu totul altfel decât cărţile cu care suntem obișnuiţi, fie că le întâlnim pe suport de hârtie, fie pe suport electronic. Nu este carte de ficţiune. Nici carte de reţete. Nici măcar carte de morală, deși, la prima citire, astfel ar părea. Este o carte apoftegmatică, care abundă de maxime preferate de Papa Francisc, comentate de autorii cărţii, tocmai pentru că titlul ne spune că sunt „sfaturi”, simple sfaturi, cam așa cum erau „Sfaturi bătrânești” în Calendarele Sătești ori Calendarele Creștine din perioada interbelică până în 1948.
„Sfaturi prietenești de la Papa Francisc”, cu subtitlul „Cuvinte care ne ajută să trăim mai bine”, a apărut recent la Editura Viaţa Creștină, Cluj-Napoca, 2017, traducere din limba italiană de Laszlo Alexandru. Ediţia în limba italiană a apărut tot în 2017, la Libreria Editrice Vaticana, pentru „Cuvântările Papei Francisc”, după care a fost întocmită prezenta ediţie.
Prefaţatorii afirmă că „Sfaturi prietenești...” este un manual de supravieţuire a trupului și a sufletului în viaţa cotidiană. Ei mai afirmă clar faptul, fără a ascunde, că Papa Francisc de la început a avut și are detractori, conservatori și tradiţionaliști, „decodificatori” entuziaști sau „interpreţi” ai pontificatului, prejudecând vorbele și gesturile Papei după propriile lor idei. Papa Francisc le-a spus parohiilor și diacezelor că trebuie să ajungă să se apropie și de persoanele îndepărtate de Biserică prin mijloacele digitale, prin reţeaua de Internet și prin sms. Iar mijloacele de-a realiza acestea sunt atât de simple. Tânărului Albino Luciani, pe când frecventa seminarul, parohul din Canale d'Agordo, părintele Filippo Carli, i-a dat un sfat simplu, sfat urmat desigur de viitorul Papă: „Albino, amintește-ţi că, atunci când vei predica, trebuie să te înţeleagă și bătrânica umilă din ultima bancă, cea lipsită de studii nu din pricina ei”.
Să ne ferească Dumnezeu de cele trei rădăcini ale tuturor păcatelor, de cele trei rădăcini ale răului: lăcomia, vanitatea și orgoliul!
Să ne ferească Dumnezeu de calomnie, dezinformare și defăimare, de trăncăneala cu discursuri inutile, răutăcioase, invidioase, de bârfă. Bârfa ucide. Pontiful a spus nu o dată: „Să nu ne ucidem semenii cu limba”. În schimb, unde e Dumnezeu, nu există ură și invidie.
Vanitatea îţi poate zugrăvi un chip de icoană, dar adevărul tău este cu totul altul. În zadar mergi la Biserică în fiecare duminică și faci daruri bogate Bisericii, dacă înăuntrul tău, nevăzut, ești măcinat de vanitate și ai da mult aur numai să îţi vezi chipul zugrăvit în efigia unui sfânt bisericesc pe pictura interioară a unei biserici.
Începutul Sfaturilor vine, deasupra a toate, cu IUBIREA. Iubirea stă la temelia tuturor. Iubirea pentru comuniune, iubirea pentru membrii familiei, iubirea pentru semenul nostru. Însă sfinţii părinţi, din pricina „lucrării” lăcomiei, vanităţii, orgoliului, au recunoscut că există: iubire adevărată și iubire neadevărată. Trupul și spiritul pot să se înfăţișeze curate și pure sau corupte și mânjite.
Despre cererea iertării, Sfântul Părinte a purtat următorul dialog pe înţelesul tuturor:
- Nu trebuie să încetăm să cerem iertare, a spus Părintele.
- Dar, părinte, mie îmi este ruşșine să îmi spun păcatele.
- Păi, fii atent, mamele noastre, femeile noastre spuneau că mai bine te faci o dată roșu la faţă, decât să fii de o mie de ori gălbejit! Și a continuat zâmbind: Așa că tu înroșește-te o dată la chip, ţi se iartă păcatele, și mergi mai departe cu capul ridicat, senin.
Ești creștin? Atunci trebuie să te bucuri. Însă pe mapamond nu toţi oamenii sunt creștini. Dacă nu toţi sunt creștini, înseamnă că musulmanii, budiștii, iudaicii, necreștinii și alţi atâţia nu trebuie să se bucure? Ba, da! Așadar: Ești om? Atunci trebuie să te bucuri! Trebuie să știi cum să te bucuri și pentru ce să te bucuri.
Într-un fel sau altul, fiecare om are Biserica sa. Biserica este bucurie. Biserica nu seamănă nefericire. Biserica este numai iubire. Ura nici măcar la periferia Bisericii nu are ce căuta. O „boală” a creștinilor este teama de bucurie, chiar teama de înviere. Din Evanghelie aflăm: La apariţia Lui Isus înviat în faţa învăţăceilor, la salutul Lui de pace, aceștia rămân „tulburaţi și plini de spaimă”, crezând „că văd o fantomă”. Cristos le spune că este o realitate ceea ce văd, o realitate care se poate pipăi. Îi îndeamnă să-I atingă trupul. Fiul lui Dumnezeu le transmite „bucuria Învierii, bucuria prezenţei Sale printre ei”. Dar ei, „de bucurie, nu credeau, nu puteau să creadă, fiindcă le era frică de bucurie”.
„Fericirea: toţi o caută. Dar numai Dumnezeu ne-o poate dărui”.

 

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (1 vote)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close