|

Cimitirul publicațiilor online

-A A +A

Cimitirul publicațiilor online
Legea 111/1995 nu s-a racordat încă la epoca digitală, iar imensa producție media electronică riscă să se piardă în neant. Asta înseamnă că moștenirea culturală și intelectuală a României va fi incompletă.

Se pune tot mai des întrebarea: unde se duc ziarele, revistele, blogurile, cărțile electronice atunci când mor? Există pentru ele un loc de veci, așa cum există pentru publicațiile și volumele tipărite, precum și pentru materiale audio și video, filme? Biblioteca Națională a României, similar celor din lumea largă, are prin lege obligația de a constitui Depozit legal, cu misiunea de a prezerva pentru posteritate „fondul intangibil al patrimoniului cultural naţional mobil”, în vederea realizării Bibliografiei Naţionale, conform Legii 111/1995. Prevederile legale se referă la cărţi, ziare, reviste, almanahuri, calendare şi publicaţii seriale, partituri muzicale, albume, cărţi poştale, hărți, materiale de comunicare, teze de doctorat, orice alte documente tipărite sau multiplicate prin proceduri grafice sau fizico-chimice, cum sunt: litografierea, fotografierea, fono şi videografierea etc. Principalii beneficiari ai Depozitului legal sunt Biblioteca Academiei, Biblioteca Națională Militară, bibliotecile central-universitare și cele județene. Legea românească n-a intrat încă în era digitală, deci nu face referire la publicațiile seriale online, la e-book sau la alte forme media electronice de tip dinamic, în vreme ce legislația majorității țărilor din UE este adaptată. Depozitul legal include însă, prin modificările din 2005 și 2007 ale legii, documente în formă electronică offline, înregistrate pe CD, DVD, dischete și pe alte suporturi, ca diafilm, diapozitiv, microfilm, microfişă.
Istoria constituirii Depozitului legal are o întârzire de două-trei secole la noi, față de țări ca Franța (1536), Marea Britanie (1610), Germania (1642), Suedia (1661), Polonia (1661), Danemarca (1697), așa cum arată Ioana Avădani într-un studiu din revista Saeculum nr. 2/2016: prima lege exclusivă apare în 1885, după ce Regulamentele Organice și o lege a presei din 1856 făcuseră anterior referire la instituția Depozitului legal. Cu excepția Ciprului, azi toate țările UE au adoptat legislație specială pentru Depozitul legal și cele mai multe au capitole dedicate arhivării publicațiilor online și a bazelor de date cu acces parolat, iar Consorțiul Bibliotecilor Naționale Europene și Federația Europeană a Editorilor au convenit asupra unui Cod de bune practici pentru depozitul voluntar de documente electronice, revizuit în 2005. Raportul Depozitul Legal Digital, publicat în 2014 de Asociația Internațională a Editorilor - IPA, arată că pe întreg mapamondul preocuparea pentru dezvoltarea politicilor de colectare și arhivare a volumelor electronice, ziarelor, blogurilor, selecțiilor de website a devenit prioritară. În Germania colectarea a devenit obligatorie din 2006, olandezii au lege din 2005 actualizată în 2014, britanicii au legislație din 2003 actualizată în 2013 cu detaliere tehnică.
Adaptarea nu e deloc simplă, fiindcă presupune redefinirea termenului de „document”, astfel încât să încapă și documentele digitale, în diversele lor formate. În al doilea rând, înseamnă dezvoltarea unor facilități tehnice (softuri, baze de date, sisteme etc.) care să permită colectare, actualizare și acces pentru public. Marea Britanie a dezvoltat un soft care citește periodic o listă de site-uri pentru a reactualiza datele, Germania are, conform raportului amintit, mai multe variante tehnice: formular web, protocol OAI PMH și sistem ftp/Web DAV. Adaptarea presupune și efort organizatoric, resurse umane calificate și achiziții mereu înnoite în pas cu dezvoltarea tehnologiei. Jules Larivière, director al Bibliotecii de Drept din Ottawa, a avertizat asupra necesității și obligației ca statele să își asume politici și costuri în acest sens. Dezbateri largi au loc pe marginea respectării dreptului de autor și a recunoașterii valorii comerciale a unei publicații electronice, în care cineva a investit. La noi discuțiile pe subiect sunt minimale. La Universitatea de Vest din Timișoara a avut loc o conferință tematică în luna mai anul acesta, căreia i se adaugă unele dezbateri în biblioteci. Deocamdată, ne ocupăm cu digitalizarea documentelor tipărite, dificilă și aceasta. Există țări unde preluarea datelor online se face pe cheltuiala editorului, altele, ca Japonia, unde editorul este plătit pentru cedarea dreptului de a fi inclusă publicația online în baza de date națională, altele, ca Olanda, unde arhivarea se face prin voluntariat. Legea românească a Depozitului legal are o seamă de sancțiuni pentru editorii care nu predau exemplarele obligatorii, însă o seamă de lacune au fost raportate în timp, ceea ce arată că aplicarea ei este defectuoasă. Cel mai grav e că Legea 111/1995 nu s-a racordat încă la epoca digitală, iar imensa producție media electronică riscă să se piardă în neant. Asta înseamnă că moștenirea culturală și intelectuală a României va fi incompletă, iar istoria mass-media va consemna atât cât istoricii actuali ai presei pot să cuprindă

Brînduşa Armanca

Material preluat din Revista 22.

 

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (1 vote)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close