Lecția de viață a unui bătrân din Parva, care a rămas fără un picior pe când era încă în putere

Ion Rus: „Nu m-am gândit niciodată că s-a terminat lumea după ce mi-am pierdut piciorul. Am avut puterea s-o iau de la capăt și să mă zbat. Altă cale nu-i!”

-A A +A

Lecția de viață a unui bătrân din Parva, care a rămas fără un picior pe când era încă în putere
    Coboram, marți dimineață, dinspre centrul Parvei, iar aproape de ieșirea din localitate un bătrân fără un picior, sprijinit în două cârje, îmi face semn să-l iau la ocazie. Opresc, spre norocul meu, căci tovarășul de drum mi-a dezvăluit o poveste de viață emoționantă, cu învățăminte speciale, ce îndeamnă la meditație.
    Am aflat că îl cheamă Ion Rus, însă lumea îl știe ca Ion al lui George Rus și are 71 de ani. Întrebat când și-a pierdut piciorul, omul mi-a spus că în 1990.
    Sunt un simplu țăran, ce are opt copii, iar necazul m-a lovit când ăl mai mare dintre ei avea 15 ani, iar cel mai mic 8 luni. Mi s-a rupt un vas subțire de sânge la piciorul drept, prin 1989, într-o zi, când am sărit dintr-un pom, pe când eram cu oile la păscut la hotarul dinspre Feldru și de acolo am ajuns să-mi pierd piciorul”, şi-a început povestea „copilotul”.
    Nea Ion a avut foarte mare ghinion, întrucât, tratat la Târgu Mureș, într-o primă fază piciorul i-a fost salvat de un tânăr medic de naționalitate maghiară, pe nume Laszlo, care, imediat după Revoluție, a plecat în Ungaria pentru câteva luni.
    Acest doctor mi-a spus să-l caut după ce revine în țară, pentru a continua îngrijirile medicale, pentru a rămâne cu piciorul întreg, însă din cauza unor complicații, am ajuns din nou la Târgu Mureș înainte ca domnul Laszlo să revină în clinică și așa noua echipă de medici care m-a îngrijit a decis că trebuie să-mi taie piciorul”, a continuat să curgă istorisirea.
    Chiar dacă pe moment a fost cu moralul la pământ, la fel ca toți ai lui, omul nu s-a dat bătut și a luat viața în piept odată cu noul început.
    La 44 de ani eram în putere și nu m-am lăsat. Așa ciung cum eram am continuat să lucrez pământul și să cresc animale, să fac clăi și să fiu baci în munte. M-a ajutat bunul Dumnezeu să pot să le fac pe toate și să pot să-mi cresc copiii în bunăstare. Acum, a rămas în casă cu mine și baba mea ultimul copil din cei 8. Are 27 de ani și, recent, a terminat cursul de bucătari. Are de gând să meargă la frate-su, care este bucătar-șef pe o insulă din Spania. Restul copiilor sunt așezați la casele lor și o duc bine. Nu m-am gândit niciodată că s-a terminat lumea după ce mi-am pierdut piciorul. Am avut puterea s-o iau de la capăt și să mă zbat. Altă cale nu-i! Ia, uite, acuma mă duc să rezolv ceva la APIA din Năsăud, pentru că mai am încă 100 de oi, porci și vaci. Cât avem încă putere, nu ne lăsăm, orice-ar fi!”, grăit-a Ion al lui George Rus.
    L-am dus pe învingător până la APIA, iar la coborâre a vrut să-mi plătească.
    - Nici vorbă, bace Ioane! Eu trebuie să-ți mulțumesc că mi-ai uns sufletul fain de tăt, i-am spus răspicat.
    A fost musai să stea omul și la poză, pentru ca exemplul lui să ajungă și la inima dumneavoastră...

     

    Aprecierea dvs: - Media: 4.6 steluţe (12 voturi)

    Comentarii

    Comentariu nou

    Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

    Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
    Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

    Close