Regele Mihai I a fost sărbătorit la Casa Argintarului (despre o „urare” din imensitatea internetului)

-A A +A

Regele Mihai I a fost sărbătorit la Casa Argintarului (o „urare” din imensitatea internetului)

Raul - Dum, 29/10/2017 – ora 15:39
Ce emoții trebuie să avem noi sau urmașii celor care pe vremea lui erau sclavi pe domeniile lui și ale boierilor, recoltând fructele cu botnițe la gură, supravegheați de vigilenții arendași cu biciuri..., sclavie originală, românească, așa cum se practică și azi în România, da' staţi liniştiţi! Autoritățile sunt în alertă! Gușații și umflații, puturoșii corupți și mânjiți de la conducerea lor nu au somn! Părinții și bunicii unora dintre voi știu adevarul. Fotografiile cu românii cu botnițe au fost „retrase” din Muzeul de Istorie... tocmai pentru că „Majestatea sa a susținut tot timpul păstrare tradițiilor românești și respectarea adevărului istoric”... Serios? Nu mai spuneți! Colosală lingărime a presei, preluată de casa regală. Aștia ne-au fost ciocoii vechi și noi! Asta e nația română! De-aia am ajuns în halul acesta, cu așa conducători! Scârbă și lehamite... Alte postări ale mele nu au fost aprobate, ci trecute în categoria spam de către administrator, iar i.p. anulat. Rușine!


Pasajul de mai sus, notat de Raul, duminică, 29 octombrie 2017, este o replică a cititorului extrem de revoltat vizavi de articolul „Aniversare emoționantă a Regelui Mihai la 96 de ani”, apărut în „Mesagerul de Bistriţa-Năsăud”, vineri, 27 octombrie 2917, postare electronică a unui spirit revendicativ. Și, la finalul notei, Raul își exprimă lehamitea că administratorul ziarului, în trecut, i-a respins alte comentarii; poate mult mai dure ca acesta; poate nu. Adevărul este că împotriva unor astfel de opinii nu se poate opune nimeni, pe Internet am citit alte postări și mai crâncene privind realitatea românească, unele duse până la limita limbajului injurios, atât cât administratorul Facebook ori de bloguri, de SMS și e-book să nu le elimine cu destul de mare operativitate, cum se procedează de obicei în această lume virtuală, fiindcă administratorii epocii digitale nu sunt chiar de capul lor, ci responsabili în fața altor „factori publici”.

Mai întâi, câteva date istorice și de istorie literară punctuale:
* Zaharia Stancu este scriitorul care în romanul „Desculţ” – roman autobiografic, publicat în 1948, cunoscând ulterior numeroase ediții, până în 1973 - scrie despre țărani purtând botnițe la recoltat struguri. „Desculț” este romanul la care autorul mereu a adăugat texte, apărând apoi în două volume, pe urmă în trei volume, însumând peste 1.000 de pagini. În „Desculț” autorul descrie cum, culegând via boierului Gherasie, țăranii, descuți, erau obligați de vechil să poarte botnițe, ca nu cumva să guste și ei din strugurii boierimei sale. E o imagine romanescă realist-naturalistă cu adevărat revoltătoare, descriind o lume a satului de tip feudal, zguduitoare, inumană. Fragmentele de roman care descriu țărani purtând botnițe se învățau în Manualul de Limba și Literatura Română, cl. A VIII-a, și figurau în Manualul de cl. a XII-a. Le-am învățat și eu la vremea lor, în anii 1964 și 1970. Am citit mai multe romane de Zaharia Stancu, nu numai „Desculț”, ci şi „Pădurea nebună”, „Șatra”, „Jocul cu moartea” și poeziile lui. Între 1926-1944, Stancu a plublicat șase volume de poeme.
* Zaharia Stancu s-a născut în 1902, în Salcia, judeţul Teleorman, a umblat prin satele dunărene, foarte sărace în vremea aceea. De copil a lucrat pe unde a apucat, pentru ca să se poată întreține la școală. În romanul „Rădăcinile sunt amare”, la fel, un roman autobiografic, pe când Darie muncea ca băiat de prăvălie, Zaharia Stancu redă într-un pasaj un moment de-a dreptul scârbos, greu de imaginat, petrecut în prăvălia ciocoiului. Individul sorbea o cafea cu caimac, iar la un moment dat, pentru a îngroșa caimacul, acesta scuipă în cană, și-apoi în dă băiatului să bea. La astfel de imagini oricare cititor s-ar revolta și ar înjura.
* Despre țărani cu botnițe, până la Zaharia Stancu niciun prozator sau romancier nu a scris, nici Nicolae Filimon în „Ciocoii vechi și noi”, nici Duiliu Zamfirescu în „Viața la țară”, din care ne amintim cu silă de Tănase Scatiul. Marele romancier Liviu Rebreanu a scris despre revolta țăranilor din anul 1907 - și „Desculț” se referă la aceleași evenimente sângeroase din 1907, apoi la evenimentele din Primul Război Mondial – e vorba despre excepționalul roman al mulțimii (cum a fost apreciat de critica literară), „Răscoala”, prin titlul cărții făcându-se o trimitere directă la Răscoala din 1907. În perioada1950 – 1970 au circulat lucrări grafice ori desene cu țărani purtând botnițe, au fost expuse și în Muzeul de Istorie a României din București. Dar la fel de adevărat este că la reabilitarea Muzeului de Istorie a României, în 1991, aceste lucrări au fost înlăturate, și nu numai acestea, pentru a crea spații adevăratei Istorii a României și a Românilor. Paginile despre perioada comunismului de tip sovietic, apoi a socialismului construit în țara noastră sub Nicolae Ceaușescu au fost reconsiderate pe temeiul izvoarelor adevăratei istorii a României moderne și contemporane. Nu au fost toate documentele aruncate la gunoi, muzeografii nu au procedat la așa ceva. Nicolae Ceaușescu, din istoria României nu poate fi scos, acesta este un fapt evident.
* Spun acestea deoarece, în 1973, Marin Preda, cunoscut prin romanul „Moromeții” (și prin alte mari romane date literaturii noastre), în care e evocată, de asemenea, lumea satului românesc, într-un dialog cu criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, spunea cu amar: „Cum crezi dumneata că țăranii purtau botnițe? (…) Așa ceva nu a existat decât în imaginația lui Stancu...” (Acest pasaj se poate verifica pe Internet). Trebuie să fac precizarea că opinia lui Marin Preda nu a fost și nici nu este singulară. De aceea „fotografiile” cu țărani purtând la cules botnițe au fost înlăturate din Muzeul de Istorie.
* Regele Mihai s-a născut în 1921, la București. A fost ridicat pe tronul României în 1941. Așa că prin 1907 sau mai târziu, mult mai târziu, nu avea cum să pună botnițe țăranilor, ca la bovine. Și, de fapt, nimeni în țara asta, nici cel mai zgârie-brânză moșier, boier, vechil, ciocoi, ori ce-o fi fost pe pământurile țării, nu a pus botnițe sărmanilor țărani, și așa lipiți pământului. Nici pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, nici a regelui Ferdinand, nici a lui Ion Antonescu!
Cât despre gușații, puturoșii mânjiți de astăzi, cu siguranță aveți dreptate, doar că nu trebuie să împroșcăm cu rahat semenii din jurul nostru. E destul dacă aruncăm în ei cu ouă clocite, cum se obișnuia pe vremuri, în timpul alegerilor. Și nu toți jurnaliștii sunt niște lingăi. Or fi și astăzi, nu zic nu. Și astăzi istoria României este falsificată de unii și de alții, însă falsificată în baza unor interese de grup și interese personale. Și, iată, nu-i ia nimeni la întrebări.

 

Votează acum!

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close