Invitaţie la lectură

„Lupta mea. Cartea a patra: Dansând în întuneric”, încă un roman de Karl Ove Knausgård

-A A +A

„Lupta mea. Cartea a patra: Dansând în întuneric”, încă un roman de Karl Ove Knausgård
Cea de a patra carte, „Dansând în întuneric”, a norvegianului Karl Ove Knausgård este, la rându-i, parte din saga de șase volume, după cum am notat anterior, însumând toate peste 3.500 de pagini scrise și publicate între 2009 și 2011, roman autobiografic cu titlul unic „Lupta mea” (Min Kamp).
Volumul este povestea (mare povestitor este K.O.K.!) intrării în maturitate a naratorului, o amănunţită privire în oglindă a figurii liceanului proaspăt absolvent, devenind undeva în nordul Norvegiei profesor suplinitor. Mai exact spus, Karl Ove a plecat din orașul Kristiansand, la Școala Generală din Håfjord, un mic orășel așezat într-un fiord, dezlegându-se pentru totdeauna de umbra aridă și scorţoasă a tatălui său, care tocmai divorţase. Fratele lui, Yngve, mai mare cu doi ani, a părăsit familia Knausgård înainte de a termina liceul, în ciuda opoziţiei bătrânului, care, de ciudă, la despărţire, nu i-a dat nici măcar o coroană de cheltuială. Despărţirea fiului de tată a fost brutală și de neuitat. Tânărul s-a stabilit la Bergen. Familia lui Ove s-a destrămat. Tatăl a plecat de acasă cu noua lui prietenă, Unni. După aceasta, mama celor doi tineri a vândut casa și s-a mutat în Førde.
La terminarea liceului Ove hotărâse să nu se înscrie la universitate. Să fie profesor suplinitor i s-a părut cea mai bună soluţie. În sfârșit era liber. Putea să facă tot ce dorește, nimeni nu avea să-i pună opreliști, și se gândise imediat la fete. Încă pe autobuzul care îl ducea spre nord, spre locul de muncă, puse ochii pe o tânără atrăgătoare. Mă rog, așa i se părea lui, tânărului. La coborârea din autobuz îl așteptase administratorul Korneliussen, care l-a condus la noua sa locuinţă, situată la parterul unei case cu două etaje. Directorul școlii era Richard, de vârstă medie, foarte amabil. Programul la clase pe care îl primi i se păru foarte lejer. În școală funcţionau grupe de elevi. Elevi de clasele I și III, de clasele IV-VI și VII-VIII. Dar nu întotdeauna era astfel, grupele se formau în funţie de programul școlar al anului respectiv. El preda limba norvegiană (pe care a preferat-o din gimnaziu), matematică, engleză, istorie, geografie. Era profesor la elevi de toate vârstele. Tot atunci își făcuse propriul plan de muncă, să scrie, proză, desigur, povestiri, nuvele, încercând să atace romanul. La ziarul local, un regional, se angajase să scrie cronici muzicale. Cel mai important și relaxant lucru pentru el era muzica în sine. Știa pe dinafară zeci de trupe muzicale din Europa și America, știa melodii pe de rost, îţi înșira, dacă aveai nevoie, zeci de mărci de automobile, de motociclete, de bărci și nenumărate mărci de treninguri și blugi. Peste toate acestea, în Ove fierbea un sânge tânăr, clocotitor, trăind iubiri imaginare de-a valma. Dar, chiar locuind departe în Norvegia, frica de tatăl său încă nu dispăruse. Îl visa noaptea. Visa tot felul de aiureli și, de mult deja, începuse să ejaculeze în somn, întâmplări care îl scoteau din minţi, pentru că numai asta nu dorea. Seara, spre casă, își cumpăra alcool, bere sau vin, punea la maximum volumul la boxe și dansa singur, pierdut. La sfârșit de săptămână participa la petreceri cu prietenii, dar ochii lui se fixau numai asupra tinerelor, care mai de care. Ove era veșnic îndrăgostit. Obsesiile de-a avea pe cineva, de a scăpa de virginitate, au fost finalizate de puţine ori, ba mai mult, ratate, creându-i o stare de inapt, de etern neîmplinit. Sub presiunea unor astfel de întâmplări, cel mai des, la petreceri se îmbăta, iar a doua zi nu-și mai amintea ce făcuse. Îi povesteau prietenii, râzând de el, ori reproșându-i cine știe ce gest ori vorbă nesocotite. Și tot dimineaţa, împotriva propriilor imbolduri leneșe, se așeza la masa de scris. Și știa că scrie bine. Scrisul îi dădea satisfacţii. Și din nou obsesiile sexuale. La școală preda orele relaxat, depășind constatările celor ce îl înconjurau că pare un profesor prea tânăr, abia format, adesea stângaci. Astfel, amintirile lui Karl Ove curg firesc, bine îmbinate în întreaga structură narativă a cărţii. „El, chiar el, a spus cândva mama lui, care nu e în stare să vadă și pe alţii în jur”.
Într-o zi primise vizita unei tinere:
„Stăteam perfect nemișcaţi, doar respiraţiile ni se auzeau, scrie Karl Ove Knausgård.
̶ Dormi? m-a întrebat după o vreme.
̶ Nu.
̶ Vrei să mă mângâi puţin pe spate? E aşa de bine!
̶ Da, i-am zis.
A dat plapuma la o parte și și-a tras tricoul sus ca să aibă spatele dezgolit. Am înghiţit în sec și am mângâiat-o în sus și în jos, în sus și jos.
̶ Ah, ce bine e! a murmurat.
Nu știu cât timp am mângâiat-o, poate câteva minute, dar trebuia să mă opresc dacă voiam să nu o iau razna cu totul”.
Altădată:
„...Mi-am smuls și eu pantalonii, mi-am dat repede jos puloverul și m-am suit pe ea, simţindu-i pielea lipită de a mea, era minunat de moale, m-am împins în ea, m-am frecat de ea și apoi, o, nu, la naiba, nu se poate așa ceva, nu acum! Nu acum! Dar a fost. Un zvâcnet, un spasm și s-a terminat. Am rămas stană de piatră.
̶ Ce s-a întâmplat?”.
Dacă ar fi reușit să iasă din cameră neobservat, să arunce un pahar de suc peste pata din chiloţi... Însă clipa magică dispăruse, ratase sanșa.
Abia la finalul cărţii dobândește „victoria”, își învinge obsesia, fiind pe deplin satisfăcut. Era la final de an școlar, într-o excursie cu prietenii. O cunoscuse pe Vilde. Acolo se iubiră, într-un cort, după o primă încercare aproape ratată, lui părându-i-se jenantă. Nu și fetei. Reluările l-au ridicat în al nouălea cer. În sfârșit se cufundase în iubirea împlinită trupește!
După excursie, Karl Ove se întoarce la Bergen. La scurt timp reușește la Academie. Începu o altă viaţă, un alt roman.

 

Votează acum!

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close