„Doresc românilor să își recapete demnitatea pierdută odată cu venirea comunismului”

- interviu cu cercetătorul american de origine română Radu Popa -

-A A +A

„Doresc românilor să își recapete demnitatea pierdută odată cu venirea comunismului”
Radu Popa, cercetătorul român care a „reinventat” biologia
 Radu Popa este pământeanul care a reinventat biologia, a descoperit organisme nemaivăzute și a găsit urme de viață în roci marțiene. O poveste de succes, care a început într-o mică peșteră din Mangalia și a ajuns prin tot Universul.

 Peștera Movile a fost șansa lui Radu Popa. A plecat imediat în Statele Unite, unde și-a dat doctoratul. A devenit profesor universitar în California și este unul dintre puținii specialiști în extremofile. Așa a ajuns candidatul ideal al NASA pentru a căuta viață pe Marte.

 Născut în anul 1958, în Craiova, unde a absolvit și liceul, a urmat apoi cursurile Facultății de Biologie din București. În anii '90 a fost chemat în Statele Unite ale Americii, pentru un grant, de către NASA. A ales să rămână peste Ocean, pentru a-și continua cercetările. De la un prieten din Australia a auzit, în 2017, de înființarea unui nou partid, al celor care protestau în stradă împotriva „celebrei” Ordonanțe 13. A luat legătura cu fondatorii, iar de curând a devenit vicepreședinte al celei mai noi mișcări politice din România, Alianța Strada, pe probleme de știință, mediu și educație.


 

 Reporter: Domnule Radu Popa, locuiți în Los Angeles, dar sunteți foarte atent la evenimentele din prezent, din România. De unde provine acest interes față de politică, față de manifestările civice, în general?

 Radu Popa: Până acum 10 ani, nu am avut o ideologie civică prea specifică. Haosul Revoluției din 1989 nu m-a învățat mare lucru despre cum ar trebui să arate societatea. Observații ocazionale, prin presă, m-au intrigat, dar am rămas un observator pasiv la ce se petrecea în România. Guverne veneau și treceau, partidele se schimbau, și nu puteam să coagulez un punct de vedere; nici nu puteam să am vreo influență. Anii au trecut, lumea s-a schimbat, tehnologia s-a schimbat, și eu m-am schimbat. Am devenit bunic și unchi cu multe rude din România. Sufăr ca milioane de alți români de sindromul tipic de înstrăinare al primei generații de Diaspora. Mă simt atras de munții de acasă, de lunca Dunării și viața cosmopolită a urbei europene. În fiecare zi, caut să aflu ce se mai întâmplă acasă, în fiecare an îmi fac planuri de pescuit în Deltă. Mă simt responsabil de a deschide gura, de a închega un punct de vedere care să creeze un sens; caut predictabilitate.

 În ultimii ani, lupta civică din România s-a acutizat ca niciodată. Probabil îndepărtarea de Răsărit și interacțiunea cu Vestul, dar și o generație întreagă născută în libertate. O generație tânără, frumoasă și vocală care vrea să trăiască și să muncească în România. Evoluez și eu și mă regăsesc pe zi ce trece mai simpatetic cu cauze civice, lupta împotriva corupției și birocrației, protecția naturii și a sistemului de sănătate, modernizarea educației. Contactul cu Vestul mă face să văd mai clar că sistemul și funcționarii de stat pot să funcționeze fără pumni în masă și cu respect total al drepturilor individuale. Toate aceste schimbări sunt facilitate, trebuie să recunosc, și de ușurința cu care circulă informația în zilele noastre.

 Interesul față de manifestări civice vine și din experiența de viață. Cu vârsta devii mai meditativ și vrei să lași ceva în urmă. Revoluția din '89 nu a schimbat lucrurile așa cum ne doream pentru că s-a încercat schimbarea sistemului economic fără a admite că sistemul social este în mare măsură o reflecție a conștiinței colective. Vrei nu vrei, românii sunt un popor de stânga. Nu putem schimba sistemul economic dacă nu ne schimbăm și noi. De aceea, schimbarea ia cel puțin o generație; nu este doar economică ci și socială. Aderarea mea la cauza unui partid novator, ca Alianța Strada, care pune mare accent pe educație civică, a pus paie pe foc. Aspirațiile unui grup de a schimba România prin legi devine pe zi ce trece tot mai interesantă pentru mine. O doresc și altora, pentru că vă mărturisesc, nimic nu mă face să mă simt mai mândru și responsabil decât simpla întrebare „Cum ar trebui, și cum am putea modifica legea ca să îmbunătățim lucrurile în esență?” Un partid sau grupare civică dă oricui această șansă. Tot ce trebuie să faci este să te scoli în fiecare dimineață și să îți spui: „Astăzi am să fac lumea un pic mai bună. Nu pentru mine. Pentru ea”.


 Rep.: Duminică seara, în București și în alte orașe din România, ca și în diaspora, au avut loc din nou proteste împotriva guvernanților, împotriva unor legi extrem de contestate de mulți români. Cum vedeți dumneavoastră implicarea civică și politică, în România anului 2017?

 Radu Popa: O societate este în mare măsură similară cu un creier uman. Opinii diverse care se suprapun, se succed și, câteodată. intră în conflict una cu alta. Bineînțeles că diversitatea de opinii în societate e mult mai mare. Diversificarea opiniilor, precum și polarizarea lor, adică intoleranța față de părerea altora, crește de obicei cu gravitatea crizei.

Alături de fondatorii Partidului Alianța Strada
Foto: Sorin Alexandru Șontea
 În ianuarie, foarte mulți români au ieșit în stradă - peste 500 de mii - pentru a respinge adoptarea Ordonanței 13, pro-corupție, promovată de ministrul Iordache. Publicul a avut succes pentru că ordonanța a fost strecurată pe masa de lucru hoțește, deci ușor de contestat la nivel etic, pentru că Liviu Dragnea (lebăda albă și nevinovată) a plecat în SUA, dar și pentru că președintele Iohannis a făcut o mișcare de șah surprinzător de inspirată către Guvernul Grindeanu. Publicul a fost încântat de aparenta ușurință a succesului și, în mare măsură, ne-am simțit mândri de Revoluția Luminii și „explozia mămăligii”. Între timp, demagogii anti-justiție s-au repliat și au luat problema la mestecat în Parlament. Domnul Iordache și-a mutat biroul și asaltul asupra Justiției a pornit din nou, mai insidios, din altă direcție. Conștiința publică nu a adormit, dar nici nu mai avem ca în ianuarie o țintă specifică, pentru că zilele și lunile trec și legea nu mai apare. Grupurile civice sunt frustrate, dar până nu se ia o decize nu avem cum să trezim strada. Pur și simplu oamenii nu vor să iasă din casă pentru a apara un concept virtual (o lege în cuptor pe vecie). Vor să se lupte ca Sf. Gheorghe, cu un balaur tangibil. Suntem scandalizați on-line, și atât.

 Atenția publicului s-a schimbat apoi către corupți, către capul lui Moțoc (în cazul nostru debarcarea lui Dragnea). Pe vremuri haotice, publicul caută o soluție simplă, chiar și pentru probleme complicate. Chemarea lui Liviu Dragnea la DNA pentru acuzații de corupție zgândăre și mai mult emoțiile, pentru că publicul frustrat simte acum sângele. Simțământul de victorie ușoară și apropiată re-orientează tactica bătăliei. Toți ochii sunt acum pe obiectivul Dragnea.

 Noua lege fiscală va schimba însă din nou atenția, precum și jucătorii. Ne aflăm într-o criză, care pe zice ce trece evoluează din ce în ce mai mult din direcție „morală” în direcție „economică” sau mai bine zis „fiscală”. Guvernul se comportă de parcă ar fi disperat după bani, care sunt luați cu japca de peste tot: de la Pilonul II de pensii, de la bugetele locale, de la investiții, de la datornicii asigurărilor sociale, de la aranjamente industriale (cum ar fi Midia-Năvodari) etc. Aparent, datoria externă a României a crescut cu aprooape 500% în doi ani, și unele salarii și pensii au crescut, fără însă ca puterea de cumpărare să fi crescut și ea. O consecință directă a interpretării consumului ca însemnând creștere economică, fără însă a lua în calcul serios și schimbările în producție. Nu e de mirare că dolarul și euro cresc, investițiile scad și prețurile cresc și ele. În ziua când statul va intra în insolvență față de creditorii străini și nu vor mai fi plătite pensii și salarii la bugetari veți vedea milioane de oameni în stradă. În acel caz, simpla cădere a lui Dragnea, Vasilescu, Firea și Tudose nu va mai fi suficientă.

 Ar fi de dorit ca partidele mari (PSD, ALDE si PNL) să simtă cum bate vântul și să se auto-dezinfecteze urgent de corupți, să refacă guvernarea în alianță cu opoziția, asistați de technocrați și respectând principii pur economice. Guvernul Tudose nu pare a fi responsabil comparat cu magnitudinea crizei în care intrăm.

 Nu este de mirare că unele dintre revoluțiile cele mai sângeroase din istorie au început în perioade de foamete sau iarnă. Îmi permit să dau un sfat guvernanților prezenți. Ar face bine să aibă un stoc substanțial de gaz metan, mâncare ieftină și telenovele pentru iarna 2017-2018.


 Rep: Există similitudini sau doar diferențe între modul de exprimare al cetățenilor din Statele Unite ale Americii și al celor din România, referindu-ne la subiecte de larg interes civic și politic? Vorbiți-ne și despre modul de implicare al americanilor în actul de guvernare și în deciziile administrative din SUA.

 Radu Popa: Sunt diferențe ca de la cer la pământ între modul american și românesc de a aborda problemele sociale. Votantul american dă credit unui politician, dar nu crede orbește în el. Dacă apare orice urmă de îndoială sau corupție își retrage sprijinul imediat.

 În SUA votăm pentru o persoană în primul rând, nu pentru un partid. Nu este de conceput ca un senator sau deputat american să își ignore publicul care l-a votat sau să calce în picioare promisiunile sau etica. Recent, patru senatori republicani și-au retras suportul pentru o lege care ar fi restrâns ajutoarele medicale în statele lor. Urmarea? Propunerea de lege, promovată cu mare fanfară de Partidul Republican, a căzut. În România votăm pentru partide, nu pentru persoane. Partidul numește candidații de senatori și deputați pe care îi vor pe liste (ceea ce lasă loc liber mafiei, nepotismului, corupției). Îmi amintesc că Victor Ponta reprezenta un județ din Oltenia, respectiv Gorj. Chiar credeți că Ponta s-a zbătut să apere în primul rând interesele gorjenilor? De ce ar face așa ceva? În afară de faptul că are coloana vertebrală a unei moluște, numirea lui pe lista de candidați în Parlament a venit pe linie de partid. Ponta datora loialitate partidului mai mult decât populației din Gorj.
Implicarea civică americană în politică este masivă. Oamenii își cunosc drepturile și le iau în serios. Petițiile sunt și ele luate foarte în serios. Guvernatorul Californiei (Gray Davis) a fost dat afară din post prin referendum la cererea unor grupuri civice care pur și simplu au adunat semnături.

 În SUA, imunitatea parlamentară are limite clar definite din punct de vedere legal. Dacă ești prins beat la volan sau solicitând o prostituată, poți fi tu senatorul cel mai mare, dar primul drum pe care îl faci este la secția de poliție, cu cătușe, pentru prelevare de amprente.

 Acceptarea deciziilor legale de către public este deasemenea sacrosantă în SUA. Încredrea publicului în sistemul juridic este foarte mare, și în mare măsură bine meritată. În ziua când un parlamentar este arestat, își pierde tot suportul public. Parlamentarii au imunitate, dar nu și dacă sunt prinși cu mâța în sac. Am fost spectator la o serată unde au adus pe post de vedetă pe unul din cei doi senatori de Oregon. Lumea întreagă era la picioarele lui. Ridica telefonul și vorbea cu orice șef de stat sau ministru. O simplă încurajare sau o scrisoare de recomandare de la el și se mutau munții. O lună mai târziu era în cătușe pentru hărțuire sexuală a unei minore. Credeți că i-a folosit prea mult puterea sau influența? Zero!

 Un alt caz, în 2016, în Los Angeles, în care șeful șerifilor a făcut o măgărie cu ascunsul prin închisoare a unui deținut ca să nu îl poată intervieva FBI-ul. A fost arestat fără menajamente și a primit ani buni de pușcărie, într-un proces care nu a durat mai mult de câteva luni. Nici o voce din public nu s-a ridicat să îl apere, cum că a fost băiat bun sau că a finanțat echipa de fotbal.

 Impresia mea este că, în arena juridică, românii se comportă prea mult ca arbitri sau judecatori în loc de spectatori. De exemplu: „lasă-l să scape de pușcărie, bietul de el, că a făcut și multe fapte bune. Ce dacă a furat cu mâna până la coate? N-a furat de la mine. Uite ce bine arată drumurile din Teleorman”.


 Rep.: Care sunt proiectele dumneavoastră din prezent și pe termen scurt, legate de România, de politică și de implicare, în general, în acțiuni civice și nu numai?

 Radu Popa: Vreau să mă mut cel puțin pentru o vreme în România. Fără glumă! Simt că m-am îndepărtat prea mult de acasă, că am lăsat în urmă un capitol nescris. În secret, tânjesc după solitudinea unei colibe de stuf în Deltă. Irealizabil, bineînțeles, dar acum aveți o imagine despre mine. Am inițiat o organizație non-guvernamentală (Wildlife Sanctuaries) de salvare de faună sălbatică și relocare în sanctuare protejate, în perpetuitate. Mi-ar plăcea să avem filiale în România, ca să salvăm animale în criză, și deasemenea să activez într-un partid pe probleme de mediu, știință și educație. Oriunde aș fi, îmi voi continua munca de cercetare în tehnologii de mediu și protecție ecologică. Poate cel mai mare proiect căruia m-aș dedica ar fi restaurarea și protecția luncii Dunării, combinat cu modernizarea sistemului de irigație. La nivel civico-politic, m-am înscris deja într-un partid, „Alianța Strada”. Doresc să îi ajut să crească de așa fel ca într-o zi să scriu măcar un rând, care să conteze, într-o lege cu efect de lungă durată pentru România.

 Doresc românilor să își recapete demnitatea pierdută în 1944, odată cu venirea comunismului, să ridice fruntea, pentru că sunt un popor minunat, care merită respect.

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (1 vote)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close