Ţara mea

Mulţumim, Majestate!

-A A +A

Mulţumim, Majestate!
Majestatea Sa a murit marţi, la vârsta de 96 de ani. A murit este un fel de a spune, pentru că Regele Mihai nu moare; „a murit” de mai multe ori în sensul răului pe care i l-a făcut istoria. Actul de la 23 august 1944 care i se impută, pentru peste 150.000 de ostaşi români umiliţi, arestaţi, trimişi ca robi în Siberia face parte din renghiurile istoriei. Noi am pierdut sute de mii de soldaţi şi am căpătat Transilvania în schimbul întoarcerii armelor împotriva Ungariei. Dacă rămâneam pe poziţii iluzorii aşteptând alte cele, în bătălia de pe Carpaţi ţara ar fi fost mai lovită de nenorociri decât a ieşit din război. Este nepotrivit să echivalăm câştigarea Transilvaniei de Nord cu vieţile româneşti stinse în Siberia. Numai istoricii zbanghii o pot ţine cu războiul cu orice preţ.
Deposedat de ţara sa, România, căreia i-a fost devotat, Regele Mihai a trăit în străinătate, într-o anumită epocă fiind ascultat cu foarte mare atenţie, rostind mesajul de Anul Nou. Pentru oponenţii comunismului a fost o speranţă.
Dar după căderea comunismului? După 1989, ne-am arătat mai divizaţi, ajungând la atomizarea pe care nu o puteam crede cândva. Poate aceasta este starea normală şi prietenia, solidaritatea din vremea de dinainte de '89 era o formă de protecţie în faţa societăţii.
Ca popor, ni se pare că nu am fost la nivelul regelui pe care îl aveam. Dacă presiunea noastră, a celor de jos, ar fi fost atât de mare asupra decidenţilor din vârful piramidei, nu ar fi avut ce face şi, poate, în final, naţiunea l-ar fi putut ridica pe tron pe Majestatea Sa. Marea şi eterogena coaliţie a lui Emil Constantinescu nu a dat semne că ar ţine de ideile lui Corneliu Coposu şi ar dori trecerea spre monarhie. Şi anii au trecut unul încolo, altul încoace şi, iată, în libertate, aşa ne-am obişnuit a spune, nu am reuşit să ne manifestăm ca fiinţe libere politic. Este adevărat că suntem manipulabili şi am avut preşedinţi interesaţi nu de orizontul ţării, ci de fotoliul de la Cotroceni.
Acum, că Majestatea Sa s-a mutat la cele veşnice, în galeria marilor voievozi, şi numai prin păstrarea Transilvaniei aşa cum este, ne aducem aminte destule din cei douăzeci şi şapte de ani trecuţi după eliminarea lui Nicolae Ceauşescu de pe scena politică. Ni-l amintim ca pe un erou de tragedie, la adunarea din Bucureşti, când, întors în ţară, libertatea era doar în insula celor un milion de demonstranţi din jurul său. Dacă atunci Iliescu ar fi găsit mijlocul să-i redea tronul şi să înnoade firul rupt în 1947 al istoriei ţării, preşedintele ar fi intrat în istorie. Nu a fost să fie. Nici Iliescu, nici poporul nu şi-au dorit irevocabil revenirea la monarhie.
În timp, parcă lucrurile s-au deteriorat. Sub presiunea mijloacelor de manipulare dinspre adepţii republicii, procentul de regalişti a scăzut o vreme, apoi a început să crească uşor, uşor. Dar Majestatea Sa nu a fost, nu a putut fi veşnic. A făcut totuşi ceea ce a putut, sprijinind prin lobby intrarea în NATO şi UE. Atât a putut! A trebuit să se mute la cele veşnice pentru ca noi, din malaxorul zilei, să ne mai putem gândi că putea fi altfel decât să adulăm din patru în patru ani nişte mediocri ajunşi preşedinţi, care devin vătafii poporului.
Majestatea Sa a plecat sau de abia de acum va fi cu noi dacă vom şti să-l vedem. Ne-am tot plâns că nu avem modele ca Havel. Eh, iată, cine era mai integru ca Regele sau ca şi Corneliu Coposu? Noi rămânem să ne purtăm mai departe căutările, nehotărârile.
Vă mulţumim, Majestate, fiecare după puterile noastre, pentru ceea ce aţi făcut pentru România noastră.

 

Aprecierea dvs: - Media: 4.6 steluţe (10 voturi)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close