Cu Salva, pe mările și oceanele lumii

-A A +A

Cu Salva, pe mările și oceanele lumii
    Afirmația din titlu nu este plăsmuire, întrucât o navă botezată cu numele comunei Salva a fost aievea, iar interesanta ei poveste o vom depăna în cele ce urmează. Probabil că sunt puțini cei care cunosc faptul că în flota comercială română a existat o navă cu numele „Salva”. Date și fotografii sugestive am găsit, miercuri, în arhiva administrației locale, prin bunăvoința primarului Gheorghe Onul, pentru a schița un material în cinstea tuturor sălăuanilor, cunoscuți ca gospodari și mândri de satul lor.

    Bulgarii vindeau nu numai castraveți, ci și... vapoare

    Potrivit statisticii, cargoul „Salva” a făcut parte dintr-un grup de șapte nave construite pe Șantierul Naval „Gheorghi Dimitrov” din portul bulgăresc Varna. Numele dat acestor nave a ținut să amintească de momentele eroice din viața brigadierilor care au construit magistralele feroviare Bumbești - Livezeni, Salva - Vișeu ori altele. Nava „Salva” a fost a treia navă din seria amintită, intrând în exploatare la data de 30 martie 1976. Rolul acesteia a fost de a transporta mărfuri de masă: cereale, diferite minereuri, fosfați, cărbuni etc. Cu o capacitate de transport de 24.885 tone, „Salva” avea o lungime de 185,20 metri, o lățime de 22,80 metri și un pescaj la navă încărcată de 10,23 metri, cu șapte magazii de încărcare a mărfii. Consumul de combustibil (motorină sau păcură) a fost de circa 25 de tone pentru 24 de ore. În afara agregatului propulsor, nava dispunea de instalații și aparatură cu un înalt grad de complexitate și automatizare.

    Din Capul Nord până în însorita Indie și mai departe

    Primul voiaj s-a consumat în portul italian Savona, făcut în aprilie 1976, sub comanda căpitanului de cursă lungă Aristotel Popescu. „Salva” a transportat milioane de tone de mărfuri dintre cele mai diferite, străbătând mările și oceanele globului, de la neospitaliera zonă norvegiană a Capului Nord, la coastele mereu încălzite de soare ale Indiei, sau din Congo, până în zona răsăriteană a Statelor Unite ale Americii, cu milioane de mile marine la bord. Echipajul număra 30 de persoane, împărțite pe specialități: ofițeri cu navigația, ofițeri mecanici, radiotelegrafiști, timonieri, marinari, motoriști și personal de restaurant, aceștia având pentru recreere pe navă o sală de sport, dar și un bazin de înot.

    Delegația oficială din Salva, la „botezul” de 6 ani

    Pentru a crea o relație specială cu localitatea al cărei nume îl purta nava pe care o comanda, pe 26 aprilie 1982 căpitanul Aristotel Popescu a trimis o scrisoare pe adresa Consiliului Popular Salva, prin care invita o delegație oficială de pe meleagurile năsăudene pe cargoul „Salva”, la sfârșitul lunii iunie a aceluiași an, când nava a revenit la Constanța. Momentul special s-a consumat pe 18 iunie 1982, atunci când sălăuanii, conduși de primărița Floarea Simionese, au pășit pe „Salva”. După ce au vizitat nava, marinarii s-au întreţinut cu oaspeţii, în care timp cei din Năsăud au înmânat cadouri tradiționale: păpuşi în port naţional, ștergare și țesături cusute pe motive naţionale, clopuri cu păun, un butoiaș de vinars, dar şi tablouri cu imagini din frumoasa comună de la confluența Sălăuței cu Someșul. Nici gazdele nu s-au lăsat mai prejos, oferind frumoase suveniruri, la loc de cinste fiind o miniatură a navei. Două luni mai târziu, cele două părți s-au revăzut pe plaiurile Salvei.

    Oceanul și busola lată...

    „Salva” a continuat să navigheze neobosită şi spre sfârşitul secolului XX, ultima atestare a navei datând de la mijlocul anilor 90, când figura încă în scriptele Navrom. Din păcate, soarta navei „Salva” a fost ca şi a celorlalte nave din flota maritimă comercială a României. Aşa-zisul proces de „reorganizare” a flotei de după 1990 a demarat având ca bază juridică HGR nr. 494 din 9 mai 1990, care a prevăzut divizarea Întreprinderii de Exploatare a Flotei Maritime Navrom în trei companii de navigaţie independente: Navrom, Romline şi Petromin. Ulterior, aproape toate navele au fost vândute, arestate prin porturi străine sau date la fier vechi. În februarie 2011 rămăseseră doar cinci nave, care au fost cuprinse de rugină, în vreme ce pavilionul românesc a ajuns să fie arborat doar de flota maritimă militară şi de câteva companii private.

     

    Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (7 voturi)

    Comentarii

    Comentariu nou

    Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

    Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
    Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

    Close