|

Topografii

Monarhia, în ecuațiile diversiunii

-A A +A

Monarhia, în ecuațiile diversiunii
Aud acum, după moartea Majestății Sale Regele Mihai I de România, că forțe politice, precum PSD, care până mai ieri nici nu doreau să audă de Monarhie ca formă de guvernământ, ar lua în calcul o asemenea posibilitate.
Pentru a face o analiză cât mai obiectivă și a decripta de fapt ce se poate ascunde în spatele unei astfel de decizii, este util să ne întoarcem puțin în timp și să vedem cum au evoluat raporturile puterii stângiste cu Monarhia și Regele Mihai I de România.
Dorind să revină în țară imediat după lovitura de stat neocomunistă din Decembrie ‘89, Majestatea Sa este refuzat categoric. Pur și simplu, în 1990, este întors, de militari înarmați, din drumul său către Curtea de Argeș, unde Regele și Regina voiau să viziteze necropola regală înainte de Crăciun. Abia în aprilie 1992, premierul Stolojan, de fapt regimul Iliescu, acceptă, din varii motive, unele bine calculate politic, vizita de Paști în România a cuplului regal. Entuziasmul românilor, manifestat fără îngrădire, mulțimea imensă ce l-a aclamat minute în șir pe Rege și pe nepotul său Nicolae, au speriat atât de tare regimul iliescian, încât, de atunci, Majestății Sale nu i s-a mai permis intrarea în țară (în 1994, semn al unor tulburări profunde, voiau să-l declare pe Rege chiar persona non grata). Firescul își intră în drepturi doar în 1997 când, sub regimul Constantinescu, Regele Mihai redobândește cetățenia română și, mai mult, acestuia i se acordă un statut special de reprezentare a României, Majestatea Sa efectuând, mai apoi, o serie de întâlniri menite a facilita intrarea României în NATO.
Prin urmare, partidul care azi se numește PSD nici nu a vrut să audă de o eventuală reinstaurare a Monarhiei în România, dovada clară constând atât în atitudinile ostile manifestate până mai ieri față de Casa Regală, cât și inserarea în acte fundamentale ale statului a imposibilității nu numai a revenirii la Monarhie, ci, mai mult, a discutării unui astfel de act. Astfel, potrivit Art. 152(1) din Constituție, „Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ (subl. ns.), integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii (subl. ns.)”, timp în care Art. 1(2) precizează clar că „Forma de guvernământ a statului român este republica”.
Dar, de prin 1994, se prefigura posibilitatea ca regimul Iliescu să piardă puterea și, drept urmare, neocomuniștii, deveniți, între timp, stâlpii capitalismului românesc, riscau să-și piardă privilegiile sau, spectru foarte întunecat pentru ei, să fie trași la răspundere pentru situația în care au adus țara. Că au construit, pentru siguranța lor, partide de buzunar, numai bune pentru a-și asigura dominația spectrului politic, s-a observat de la început, de când FSN-ul încerca să-și câștige legitimitatea, dar că se infiltraseră în partidele istorice pentru a le compromite s-a aflat, cu certitudine, ceva mai târziu, când, rând pe rând, „conservele” dezertau din dreapta și săreau în barca iliescienilor și când aceștia erau promotorii înfocați ai alianțelor contra naturii, gen USL.
Dar laboratoarele ce construiau de zor viitorul neocomunist al României erau nevoite să ia în calcul, pentru orice eventualitate, încă o variabilă, anume Monarhia. De ce, și-au spus aceștia, să lăsăm Monarhia drept alternativă de guvernământ doar a Opoziției, reprezentată, în special, de țărăniști și liberali, când, mai eficient, ar fi să intre în combinațiile noastre? Dacă lucrul acesta era de nerealizat câtă vreme Majestatea Sa Regele Mihai I al României avea pârghiile decizionale, singura posibilitate rămânea de a fi prezenți în sânul Casei Regale, încercând o rezolvare în timp, pas cu pas. Și iată că Alteța Sa Principesa Margareta, la o vârstă când orice femeie are o serie de îngrijorări serioase privind celibatul, îl întâlnește - desigur, absolut întâmplător! - pe mai tânărul cu 10 ani actor Radu Duda, fiul unui puternic fost secretar al PCR, prieten bun cu nimeni altul decât Ion Iliescu. Cu puțin timp înainte ca Emil Constantinescu și Convenția Democratică să câștige alegerile, lucru care, de altfel, se cam prefigura de la alegerile locale din vară, Principesa Margareta se căsătorește cu Radu Duda, slujba religioasă având loc la 21 septembrie 1996. Au urmat apoi o serie întreagă de acte de natură a ridica o mulțime de întrebări, bulversante pentru o logică echilibrată: marea împăcare dintre Rege și cel care i-a administrat acestuia un întreg set de umilințe, anume Ion Iliescu, retrocedarea proprietăților familiei regale, lucru de neconceput până mai ieri de iliescieni, și atitudinea plină de bunăvoință a Casei Regale față de regimul neocomunist, o adevărată piruetă de 180 de grade față de combativitatea din trecutul recent.
Parcă la pachet, Radu Duda, care și-a schimbat numele de trei ori în 16 ani, semn, cel mai probabil, al unei constante preocupări pe coordonata legitimității, dar și al unei adecvate poziționări în matricea Casei Regale, primește statutul de Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare și Dezvoltare Durabilă și avansează rapid în ierarhia militară.
În 2010, urmare a Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate în 2007, prin care, printre altele, se renunța la Legea salică, Radu Duda primește titlul de „Principe al României” și calificativul de „Alteță Regală”, în tandem cu nepotul Majestății Sale, Nicolae, care la 1 aprilie 2010 împlinise 25 de ani. Acestuia, spre nedumerirea unor monarhiști, dar spre satisfacția și liniștea altora, Casa Regală, una în care Majestatea Sa Regele Mihai I al României nu mai era factorul decizional, îi retrage acest statut la data de 1 august 2015, excluzându-l din Linia de Succesiune la Coroana României, unde era al treilea, după mătușa sa, Principesa Margareta, și mama sa, Principesa Elena.
Și acum să privim prezentul scenei politice românești. Avem un președinte, Klaus Iohannis, care cel mai probabil, adjudecat de Opoziție și fără concurenți serioși din partea actualei puteri PSD-ALDE, va câștiga, la pas, cum îi place domniei sale să meargă, un al doilea mandat. Avem o Opoziție cam slabă acum, dar 2018, an cu multiple semnificații, poate aduce în scenă mari bulversări politice, privite cu îngrijorare de un PSD tot mai măcinat interior și confruntat cu orizontul pierderii puterii pe termen lung. Și mai avem o Casă Regală cu niște exponenți care, mai nou, sunt în grațiile PSD-ALDE și care pot miza pe ajutorul acestora într-o eventuală dispută cu nepotul Regelui Mihai I, Nicolae, pe care au reușit, deocamdată, să-l marginalizeze, într-un efort disperat de a-și rezolva problema succesiunii, neavând siguranța că Principesa Margareta își va păstra statutul conferit de Normele pomenite mai sus, acela de a fi primul moștenitor al Tronului, după moartea Regelui Mihai I de România.
Ei bine, având aceste ingrediente, nu este deloc exclus ca PSD, confruntat cu posibilitatea pierderii puterii, să ia în calcul instaurarea Monarhiei, în disperare de cauză și nu pentru că îi percepe valoarea sau că are un respect anume pentru această instituție. Act posibil pentru PSD, care controlează o majoritate necesară pentru amendarea Constituției și care, avându-l pe Radu Duda la cârma monarhică și înzestrat cu o serie de prerogative adecvate, astfel încât să nominalizeze mereu premierul dorit, i-ar asigura acestuia o guvernare pe termen lung.
Cu o așa Monarhie, prinsă în ecuația diversiunii, PSD privește această instituție ca un posibil partener în gestionarea puterii pe termen lung, care, nu-i așa?, i-ar conferi și un statut de onorabilitate, mai ales acum, când se străduiește din răsputeri să scape de eticheta de neocomunism.

Mircea Măluţ

 

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (6 voturi)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: mesa[email protected]

Close