Invitație la lectură

O scurtă relatare din Evul Mediu, de Ioana Bradea

-A A +A

O scurtă relatare din Evul Mediu, de Ioana Bradea
Rugăciunile reprezentau forța și calea supraviețuirii locuitorilor medievali. Iar alături de rugăciuni trona forța vrăjilor și a incantațiilor, născocite de învrăjbiri, singurele care dădeau culoarea vieții unei cetăți. Pofta vărsării de sânge mai cu seamă în războaie și răzbunări. Răzbunare a fost și în noaptea în care intră în locuința judelui Thomas Werner un ungur cu un singur ochi și îl tăie cu sabia și îi spintecă un picior. De la această faptă a ungurului până la eșafodul instalat în Marktplaz nu a fost decât un pas, spre bucuria și ovațiile mulțumite ale mulțimii adunate dintre locuitori și târgoveți, și străjeri, femei și bărbați, și copii.
Rugăciunea de slavă spăla totul și toate. Zidurile cetății au fost ridicate prin munca istoivitoare a meșterilor și ajutoarelor, care se lungi preț de douăzeci de ani. „Dar cu ajutorul bunului Dumnezeu s-au terminat, căci așa spune Domnul – veți scoate apă cu veselie din izvoarele mântuirii și veți zice în ziua aceea: Lăudați-l pe Domnul și dați de știre că înalt este numele Lui și cântați în strune pe Domnul, căci El a făcut fapte strălucite...”.
Dar nenorociri peste cetate puteau să vină de oriunde, trecând ca nălucile, ca fiica judelui Thomas Werner, Margareta, plutind pe deasupra pământului, alunecând nefiresc pe străduțele care se întunecă treptat, iar în întunecimile pasajului, apropiindu-se ca o drăcească arătare de nevolnicul Sebastian, acoperindu-l cu mantia și căutându-l la spurcăciune și înfigându-se în el sub ascunzișul faldurilor ei. Aflându-se mârșava faptă, tatăl ei o închise într-o cameră de taină. El însă era ocupat, urmărea să-l deposedeze de proprietăți pe fostul jude, Adreas Beuchel, prietenul lui din copilărie. Și a reușit fapta cu ajutorul consilierilor, Beuchel fiind decapitat, iar casa fiindu-i luată. Toate acestea și multe altele, ca solicitarea lui Vladislav – urmașul lui Matei Corvin - ca cetatea să-i plătească pentru război o grămadă de florini, ca, apoi, așteptata vizită a reginei Isabela, văduva lui Zapolya, ca terminarea lucrărilor la Catedrală și a turnului catedralei, ca plata meșterilor aduși în cetate din Elveția – toate acestea scribul cetății trebuia să le scrie pe un fel de file de istorie. Mai importantă a fost execuția lui Beuchel în piața publică.
Cele pomenite și locuitorii acestei cetăți uitate de regi și de sfinți sunt istoria care pe notar îl va face nemuritor, povestită apoi tuturor, spre slava lui Dumnezeu. Povestită va fi și marea pedeapsă căzută peste cetate, ploaia de puciosă și apa care a inundat toată cetatea, plină de înecați. Odată, s-au pornit stelele înnebunite să strălucească pe cer ziua în amiaza mare, iar călugării din cetate au pornit spre biserica de pe dealul de dincolo, Münzdorf, ca să discute și să încerce a pricepe misteriosul mesaj pe care bunul Dumnezeu îl trimitea prin acele semne.
Lupta cea mare era finalizarea lucrărilor la Catedrală, toți având în gând chipul episcopului care va sluji Sfânta Liturghie, chiar acolo, de Paști. Și târgoveții din târgurile învecinate visau același lucru și așteptau cu înfrigurare noi execuții publice, făcute cu mare tămbălău, purtându-se grijă ca să fie cât mai sângeroase.
La capătul târgului vecin cetății, un străin cu barbă scurtă și ochi verzui, adânciți în orbite, bătu la ușa unei case, dar n-a primit adăpost. Era călugărul care veghea peste tot, chiar și în cetate, pândind mereu cine știe în favoarea cine știe cui. Enigmaticul călugăr ducea vești până foarte departe și aducea altele, răspândindu-le și răspândind spaime.
Zborul pictorului cetății din balconul turnului, învăluind catedrala într-un abur sfânt, zborul doar ca să urmărescă cu priviri încețoșate cum vrăjitoarea își strânge poalele, gata să-i întoarcă spatele, aruncând o ultimă privire trufașă, luându-și picioarele la spinare și părăsind pentru totdeauna această cetate uitată de regi și de sfinți.
Cartea „Înalt este numele Tău”, de Ioana Bradea (Editura Polirom, Iași, 2017), este un poem istoric în proză, scriindu-l, răzbind gândul de-a nu reuși să-l scrie vreodată.

 

Aprecierea dvs: - Media: 4.5 steluţe (2 voturi)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close