|

Tehnologie

Bunăstare gratis, tipărită cu imprimante 3D

-A A +A

Bunăstare gratis, tipărită cu imprimante 3D
Mașina Blade, tipărită la imprimanta 3D. Imagine preluată de la http://www.roadandtrack.com/new-cars/car-technology/a10223824/3d-printed-supercar-future-car-making/
 Citesc de ceva vreme cartea lui Jeremy Rifkin, „The zero marginal cost society. The Internet of Things, the collaborative commons, and the eclipse of capitalism”. O citesc încet, încet de tot, pentru că încerc să absorb cât mai multe dintre ideile sale. Îmi fac notițe pe marginea cărții și am început să citesc și unele dintre lucrările menționate în bibliografia cărții. Am să comentez puțin pe marginea cărții.

 Jeremy Rifkin propune o ipoteză neașteptată, dar foarte posibilă: capitalismul este menit să devină din ce în ce mai irelevant, odată cu creșterea productivității și pe măsură ce prețul produselor devine tot mai scăzut, aproape de zero. Teoria lui Rifkin sună astfel: Motorul capitalismului a fost întotdeauna capacitatea și eficiența sa în crearea de produse superioare și inovative, la un preț mai mic, produse care astfel captează un procent din piață și elimină produsele similare, dar mai puțin competitive (fie mai scumpe, fie de calitate mai slabă).

 Această situație se poate însă schimba pe măsură ce ne apropiem de o productivitate „infinită”, pe care Rifkin o numește productivitate extremă. Acest lucru, crede Rifkin, se va întâmpla atunci când se vor înfăptui trei piloni de bază:

1. întreaga economie va fi conectată într-un imens Internet of Things (IoT), proces care acum este în decurs de desfășurare

2. energia devine gratuită, pentru că este obținută gratuit de la soare, de la vânt sau prin alte mijloace sustenabile, lucru care se întâmplă mai repede în unele locuri, mai încet în altele

3. produsele finite vor fi tipărite la imprimante 3D, folosind ca materie primă materiale reciclate.

 În această lume a belșugului care vine gratis, singurul efort este cel pentru crearea software-ului care controlează imprimantele 3D și gestionează infrastructura IoT și pentru obținerea energiei. Dar și acest efort este tot gratis, în același fel în care mii și mii de programatori au creat și creează în continuare software open-source, de calitate, pe care oricine poate să-l descarce de pe Internet și să-l folosească fără să plăteasca nimic. Surprinzător, viziunea lui Rifkin este nu doar posibilă, ci chiar va reprezenta, probabil, viitorul într-o mulțime de domenii de interes public, chiar dacă va coexista în continuare și capitalismul.

 Tipărirea folosind imprimante 3D a cunoscut în ultimul deceniu progrese remarcabile. Precum o imprimantă obișnuită, o imprimantă 3D folosește alte materiale decât hârtia pentru a tipări obiecte extrem de diverse. Ideea nu este nouă. Rifkin povestește că serialul Star Trek prezintă un dispozitiv, numit replicator, ce ia atomi din univers și îi asamblează în obiecte, inclusiv în apă și mâncare. Chiar dacă tehnologia curentă nu este atât de avansată încât să putem crea orice din orice, există imprimante 3D care se pot clona pe ele însele, adică pot tipări piesele necesare producerii unei alte imprimante 3D identice.

 Astfel, în carte se menționează cercetarea profesorului Adrian Bowyer de la universitatea din Bath, din Marea Britanie, cel care a creat proiectul RepRap cu scopul de a produce software-ul open-source (adică accesibil gratis) pentru crearea unei astfel de imprimante. Mai departe, pagina de web www.thingiverse.com prezintă codul pentru aproape 1 milion de obiecte care pot fi tipărite cu o imprimantă 3D: unelte, obiecte casnice, jucării, obiecte de artă și multe, multe altele. O altă imprimantă, numită Filabot, folosește plasticul nefolositor dintr-o gospodărie (cum ar fi sticlele vechi de plastic, DVD-uri, farfurii de plastic etc.) pentru a-l converti în produsele dorite. De asemenea, un student olandez a conceput o imprimantă 3D care tipărește mobilă.

 Bineînțeles, diversitatea imprimantelor nu se opreste aici. Imprimante 3D speciale pot fi construite pentru a tipări celulele solare prin care să se colecteze energia electrica necesară funcționării acelorași imprimante. Astfel, Jeremy Rifkin menționează munca lui Markus Kayser, de la Royal College of Art din Londra, care a creat imprimanta Solar Sinter 3D, ce folosește nisip pentru a tipări celule solare. NASA este și ea interesată de tehnologia imprimantelor 3D, pentru tipărirea la fața locului a materialelor necesare unei stații permanente de pe o altă planetă, în loc ca ele să fie transportate cu racheta de pe Pământ. Nici iubitorii de mașini nu au fost uitați: într-un articol publicat de CNBC despre mașina proiectată de Kevin Czinger se spune, printre altele, nu doar că aceasta este extrem de aspectuoasă, dar și că oferă o experiență plăcută la condus.

 Și ce ne-am face cu atâtea obiecte tipărite, dar fără mâncare? Un articol de acum cinci ani, apărut în ziarul The New York Times („Dinner is printed”, de A. Jacobs), povestește experiența unui tânăr care și-a propus să serbeze o aniversare tipărind cu o imprimantă 3D nu doar mâncarea propriu-zisă, ci și toate tacâmurile, farfuriile și paharele necesare. Autorul își descrie în detaliu peripețiile, el reușind până la urmă să tipărească, cu ajutorul unui profesor de la Universitatea Cornell, câteva porții de spaghete în sos de roșii.

 Nu știu dacă viziunea lui Rifkin, cea a unei societăți în care totul este (aproape) gratis, va deveni realitate sau va rămâne doar un exercițiu interesant de imaginație. Ce pot însă spune este că imprimantele 3D au devenit o obișnuință în orice universitate și în multe școli și licee. Astfel, colegii băiatului meu cel mare, când au terminat clasa a VIII-a, au strâns câteva sute de dolari, cu care au cumpărat o imprimantă 3D, pe care au donat-o școlii. Acum, orice elev - de la clasa I încolo - poate să se joace cu ea, creând obiecte noi, care altfel ar rămâne doar în imaginația sa.

 Și, astfel, cred că apare posibilitatea și oportunitatea unei creativități fără limite în timp și spațiu: cum fiecare dintre noi poate astăzi să-și exprime gândurile încât ele să fie ușor accesibile tuturor (de exemplu, scriind pe un blog), la fel, orice creație fizică, orice idee a cuiva, va deveni accesibilă tuturor. Să luăm un exemplu concret: să zicem că am conceput un mic bibelou; pentru că eu cred că ar plăcea multora, decid să îl fac accesibil tuturor; astfel, după ce am creat forma finală a bibeloului, dezvolt programul care îl va reproduce folosind o imprimantă 3D, după care postez codul pe Internet, astfel încât oricine să poată să-l descarce și să-l folosească pentru a-și tipări propria copie. Știu că exprim o părere subiectivă, dar nu există nimic mai captivant și mai fascinant decât să-ți tipărești viitorul după crezul și imaginația ta.

 Ne oprim aici și vom continua săptămâna viitoare, cu o altă pastilă de high tech.

 Alex Doboli


 Alex Doboli este profesor universitar doctor în Departamentul „Electrical and Computer Engineering”, Stony Brook University, The State University of New York, SUA. Este autorul unei cărţi şi a peste 150 de articole ştiinţifice. A îndrumat 14 teze de doctorat în ingineria calculatoarelor. Foştii săi doctoranzi lucrează în companii cunoscute din high tech, între care IBM, Google, ARM şi Cadence.

 

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (3 voturi)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close