Invitație la lectură

„Doina Cornea dincolo de zid” – dialoguri cu Doina Cornea, realizate de Cornel Jurju

-A A +A

„Doina Cornea dincolo de zid” – dialoguri cu Doina Cornea, realizate de Cornel Jurju
Omul, ființă minunată, cu toate că de la început bun este înconjurat de oracole, de mici proorociri familiale, de horoscopuri științifico-fantastice, de preziceri atrăgătoare și ațâțătoare, de asuprirea uneori peste puterile sale perceptive a „științei numerelor”, de reflectarea în lumina oglinzii negre a astrelor care-i ghidează soarta, omul, cu comportamentul său clasic de gaură vie în cosmos, care absoarbe – fiecare după puterea sa - tot ceea ce atinge și cuprinde cu mintea, ale cărei atribute - vastitate și putere magnetică de captare - nu le cunoaște decât parțial, acest om iubit și neiubit de Infinit, de Univers, nu poate pune nici o bază ontologică pe ceea ce generic numim destin personal. Din acestă ipostaziere Doina Cornea se citește pe sine astfel:
Eu în toate, zic, am fost împinsă de undeva, de ceva. Eu nu știu de ce anume, de spiritul nostru național sau de Dumnezeu. Habar nu am, dar multe întâmplări mi s-au părut semnificative, răscolitoare...
În cartea sa, în amplul eseu care deschide dialogurile cu Doina Cornea, Cornel Jurju afirmă că, în cazul României, se cuvine să fie subliniată disidența individuală, multiplicată vizibil spre sfârșitul anilor 1980, disidență dublată de două importante revolte muncitorești care au pus în dificultate regimul comunist din România (Greva – substantiv propriu, scris cu G, tocmai pentru a sublinia simbolica importanței acestei mișcări – Greva minerilor din Valea Jiului - 1977 și Revolta muncitorească de la Brașov - 1987, cu deosebire aceasta!). Ambele momente, de protest colectiv, au fost însoțite de revendicări legitime, în mod special de natură socială (creșteri de salarii, îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață citadină). S-a evoluat mai puțin înspre cristalizarea unei platforme politice al cărei conținut să pună în discuție explicit însăși existența regimului comunist, deși trebuie reținut că la Brașov, în ziua de 15 noiembrie 1987, mulțimea, înainte de a fi reprimată, apucase să scandeze „Jos comunismul!”. Ca formă, disidența românească s-a exprimat, cu predilecție, prin acțiuni personale, izolate, inițiate de către intelectuali sau muncitori. Cele mai importante și mai autentice episoade ale disidenței au aparținut lui Paul Goma, Calciu Dumitreasa, Gabriel Andreescu, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Vasile Paraschiv. Disidența românească personală a insistat pe încălcarea drepturilor omului, pe inadmisibila cenzură, cenzură mascată sub declarația publică a lui N. Ceaușescu că această formă de anihilare a spiritului liber, exploziv, o formă de tortură spirituală, a fost desființată la mijlocul anilor 1970.
Notorietatea de luptător deschis și netemător în rândul opiniei publice s-a accentuat treptat în ceea ce o privește pe victorioasa luptătoare Doina Cornea, de la prima manifestare publică, din august 1982, printr-o scrisoare semnată de protestatară și citită la postul Radio Europa Liberă de redactorul Vlad Georgescu, la solidaritatea cu Doina Cornea a opiniei publice din Occident.
„... În 1988, Josy Dubié finaliza excelentul documentar de televiziune cu privire la România, intitulat Dezastrul Roșu. Transmis în premieră în seara zilei de 10 decembrie, în mod simbolic cu ocazia zilei Declarației Universale a Drepturilor Omului, figura centrală a Dezastrului Roșu era, din nou, Doina Cornea. Documentarul, care recompunea o imagine pe cât de realistă, pe atât de nimicitoare la adresa regimului comunist din România, a fost ulterior intens difuzată în Belgia, Franța, Germania, Italia, Statele Unite, Canada etc.”.
Un alt eveniment important în plan european privind protestele Doinei Cornea a avut loc cu un an înainte, pe 10 decembrie 1987, când Antenne 2 Paris transmitea un interviu cu Doina Cornea realizat de către jurnalistul francez Christian Duplan. Dialogul celor doi a fost înregistrat în luna octombrie 1987, înainte de Revolta muncitorească de la Brașov, cuprinzând referiri la situația generală din țară, la greutățile pe care le avea de înfruntat poporul român. Prin aceste declarații de tip revoluționar în vremea aceea, de adevărat revoluționarism – nu unul declarativ, de tip ceaușist! – Doina Cornea a demonstrat că îi pasă de România, a răspândit curaj patriotic fierbinte, curat, cum a fost, de pildă, jertfa de aur a Armatei Române (comparația se susține!) în anii Primului Război Mondial, jertfă care s-a așezat la altarul realizării Unirii Românilor din Basarabia, Bucovina de Nord și Transilvania cu Regatul României. Doina Cornea a devenit în opinia publică europeană, și este în opinia tuturor românilor (cu unele excepții, ca de fiecare dată, în fața unor mari fapte de înălțare sufletească, excepții gregare care definesc fierea urii unor cetățeni din țară), cel mai cunoscut și respectat opozant anticomunist din România.
Nu am să arăt aici câte chinuri, spaime, încercări duse până la limita suportabilității au căzut în sarcina compatrioatei noastră, nici faptele și mărețiile de anvergură săvârșite de Doina Cornea întru salvarea României și românilor. Nu am să relatez aici despre felul în care Securitatea din România a instrumentat anihilarea pe orice cale, chiar fizică, prin internări în spitale speciale de psihiatrie!, a Doinei Cornea, profesoara din Cluj. Metodele de tortură folosite de așa-zișii „patrioți securiști” și de incitare a unor grupuri de revoltați (muncitori, intelectuali, colegi de serviciu, profesori, artiști clujeni etc.) împotriva Doinei Cornea sunt evidente, cunoscute. De vânduți satanei, România nu ducea lipsă în acele vremuri, după cum nici astăzi nu duce lipsă, ba diavolii și vânzătorii de țară se manifestă astăzi în direct, la televizor, în văzul întregii Românii! Pot fi găsite toate acestea în detalii, în volumul „Doina Cornea dincolo de zid”, de Cornel Jurju (Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2017), și nu lipsită de interes rămâne apropiata întâlnire a cititorilor bistrițeni cu cartea și autorul ei, manifestare pe care o vom anunța din timp.
Dialogurile realizate de Cornel Jurju cu Doina Cornea sunt debordant de sincere. Se știe doar că acolo unde tronează sinceritatea, suspiciunile nu au chip să se vânture pe unde te aștepți mai puțin, prin infestantele răsuflări din subsolurile Securității, încă vii.

 

Votează acum!

Comentarii

imaginea utilizatorului RC

Urmărirea politică a doamnei Doina Cornea a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș, tatăl senatorului Alexandru Pereș. Alexandru Pereș (n. 20 decembrie 1952, la Bistrița), este senator de Alba din partea PNL. (A se vedea pe Wikipedia)

imaginea utilizatorului Vizitato: Virgil Rațiu

Mulțumesc pentru informație. Pentru mine (și nu numai pentru mine) este foarte importantă. La dezbaterea pe care urmează să o organizăm curând la Bistrița, cu ocazia întâlnirii cu autorul cărții, orice informație este prețioasă. Încă o dată, mulțumiri.

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Economic

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close