Invitație la lectură

MIOZOTIS – 1918, poezie și istorie de Liviu-Simion Pop

-A A +A

MIOZOTIS – 1918, poezie și istorie de Liviu-Simion Pop
De multă vreme nu am citit o carte de lirică patriotică sinceră, adevărată, neconjuncturală, așa cum este, spre exemplu, poezia patriotică scrisă de George Coșbuc (un op întreg cu dedicație, „Cântece de vitejie”) sau cum sunt poeziile lui Vasile Alecsandri, iar mai încoace, mult mai încoace, după aproape un veac scurs, cum este poezia lui Ioan Alexandru.
„Miozotis” (Editura „George Coșbuc”, Bistrița, 2018) este Floarea de nu mă uita. Aici, titlul cărții, la vedere, este unul încărcat de simbolul triumfului spiritual, mustind de simboluri plăcute, cum plăcute sunt odoarele, unde și poemele scrise de Liviu-Simion Pop în vârful epocii literare a simbolismului se înscriu. Nu este cazul să procedăm la comparații în interiorul valumului „Miozotis”. Originalitatea versurilor poetului Liviu-Simion Pop vine plenar din topica termenilor însăși folosiți și definiți „de patrie” sau „pentru patrie”, atât de specifici limbii literare române, am putea spune, „unici”, așa cum unic între limbile lumii este itemul românesc „dor”.
Volumul are pe coperta a doua portretul Majestății Sale Regele Mihai I al României. Sunt prezenți în pagini Împăratul Traian - fiu al Hispaniei latine, părinte al Daciei latine, Alexandru Vaida Voevod (1872-1950), deputat român greco-catolic în parlamentul austro-ungar, primul prim-ministru al României Mari, al regatului României, împreună cu ei, poetul Vasile Alecsandri – autorul poeziei „Hai să dăm mână cu mână”, autorul Imnului Regal și al Imnului Lumii Latine, al Gintei Latine. Mai departe, e adus un omagiu cardinalului dr. Iuliu Hossu (1885-1970), cel care a citit Proclamația de Unire a Transilvaniei cu România, la Alba Iulia, act național pe care l-a înmânat Regelui Întregitor de Țară, Ferdinand, pagini însoțite de declarația autorului de iubire față de România, Patria, Limba Română, Mama și Tatăl tuturor. De asemenea, cardinalului Alexandru Todea al Bisericii Române Unite cu Roma. La mulți ani, România! 1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018. „A fi Român” este poemul iubirii celei fără de taină: „A fi Român înseamnă/ Să stai cu fruntea sus,/ A fi Român înseamnă/ Să nu te lași supus!/... / A fi Român înseamnă/ Să știi și să încerci,/ A fi Român înseamnă/ Să știi să nu te pleci/.../ A fi Român înseamnă/ Să fii și să nu piei/ A fi Român înseamnă/ Că țara-i pui de lei!”. Poetul aduce omagii Regelui Carol I (1881-1914), Regelui Ferdinand (1914-1927) - fondatorul României Mari, grandioaselor personalități politice și culturale care au contribuit prin activitatea lor la crearea României Mari, aduce închinare Columnei lui Traian, lui Mihai Eminescu, lui Mihail Kogălniceanu, lui Mircea Eliade, istoricului Nicolae Iorga. „...Eminescu este Țara,/ Eminescu este vara,/ Eminescu e un dor,/ Eminescu e amor./.../ Eminescu-i un simbol,/ Eminescu-i un idol,/ Eminescu e un semn,/ Eminescu e peren./.../ Eminescu-i eminent,/ Eminescu-i permanent;/ Eminescu ne e scut,/ Eminescu-i sacru cult”.
Nu lipsește din carte poezia socială. „Nicio noapte, fără șoapte;/ Nicio noapte, fără dor;/ Nicio noapte nu e noapte,/ Fără caldul ei fior./.../ Nicio noapte-n suferință,/ Care să îți dea dileme,/ Nicio noapte făr' credință,/ Rugi fierbinți spre Cer să cheme!” (Pag. 85). „Nu-i de mirare atâta ură,/ Dispreț, invidie, trufie?/ Ce lasă-n inocențe urmă/ De lungi tristeți, făr' armonie!/.../ Nu-i de mirare a fi om,/ A fi un înger, un demon?/ Căci toți am fost lăsați egali,/ De Cel de Sus; fiți, dar, umani!” (Pag. 87). „Astăzi, omul se-ncâinește,/ Câinele se omenește!/ Omul ajunge legat,/ Câinele, doar dezmierdat!/... / Vorba-i așa, cum se spune,/ La aceste vorbe bune:/ Cine-i om și care-i câine?” (Pag. 89).
Un omagiu este adus urbei natale, Reghin, și marii Cetăți a Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma, Blajul, Mica Romă, cum o numește Mihai Eminescu la întâlnirea cu orașul teologiei celei adevărate. Mircea Eliade afirmă cu tărie despre Blaj, despre Marea Adunare de la Blaj, la 3-15 mai 1948: „Limba, literatura și cultura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj – cu câte lacrimi, cu cât sânge și cu cât geniu, o știe numai istoricul, care și-a închinat viața cercetând acestă epocă istorică. Asemenea creații spirituale n-au moarte, căci ele s-au identificat cu însuși geniul neamului, care le-a dat naștere”. Sunt omagiați așa cum se cuvine tata, preot Simon Pop (1921-1978), și mama, preoteasa Aurica Pop (1925-2012), bunicii și frații.
„Iubiții mei părinți, vă port de-a pururi-n suflet,/ Unind etern destinul până dincol' de moarte,/ Bun Dumnezeul Nostru mi-a dat în al meu cuget/ Iubire să vă port, ce-i mai presus de toate!/... / Ferice eu mă simt, simțindu-vă în suflet/ Leal voi fi continuu iubirii dintre noi,/ E-amor divin, ce intră în al meu dulce cuget,/ Trecând în sufletu-mi, veți fi voi amândoi!”.
Poezia practicată de Liviu-Simion Pop este o poezie a bucuriei, a iubirii în credința curată și neclintită. Poetul se sacrifică pe altarul Patriei și pe altarul bunei-creșteri, bunei-cuviințe și bunei înțelegeri. Nimic nu pare să-l clintească din dârzul său drum liric, pe care îl apără cu orice sacrificiu. În întregul său, volumul „Miozotis – 1918” este un poem amplu, de anvergură literară și istorică, rodul unei munci atente, etern trează și de veghe la creșterea și petrecerea marilor evenimente de Patrie, căreia autorul se închină.

 

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (2 voturi)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close