Vorbe faine despre Valea Someșului și locuitorii ei la 1884, din partea etnografului german Rudolf Bergner

-A A +A

Vorbe faine despre Valea Someșului și locuitorii ei la 1884, de la etnograful german Rudolf Bergner
    Poporul săsesc este puţin prietenos şi ospitalier, românul, din contră, dă bucuros tot ce are în casă şi pivniţă. Saşii sunt cruţători, zgârciţi şi din acest motiv aderenţi ai sistemului de doi copii, ca să nu trebuiască să-şi împărţească averea în prea multe părţi, Românul e încrezător în puterile sale; deşi sărac, nu se teme de viitor; cea mai de preţ comoară sunt pentru el copiii. Moştenirea ce o lasă el copiilor săi este: mulţumirea cu puţin, o vitalitate puternică şi inteligenţă înnăscută. Din cauza nefericitului sistem de doi copii satele săseşti sunt pustii, se depopulează şi locuitorii vechi fac loc poporului, căruia îi aparţine viitorul în Ardeal: valahului dispreţuit”, este caracterizarea măgulitoare făcută despre meleagurile noastre, acum un secol și trei decenii, de un etnolog german, Rudolf Bergner (1860 - 1899), care a călătorit prin Transilvania îm anul 1884. Datele apar în lucrarea sa „Siebenburgen: Eine Darstellung Des Landes Und Der Leute...”, publicată în 1887, operă care redă concis referinţele etnografice, sociale şi istorice ale Transilvaniei.

    Șanțul, sat mândru și curat

    Rudolf Bergner a intrat pe meleagurile Țării Năsăudului din Maramureș, a poposit mai întâi în Rodna Nouă, actuala comună Șanț, unde a rămas foarte uimit de deosebirea izbitoare ce este între această comună şi comunele româno-evreiești din Maramureş, ”în cari domneşte murdăria şi mizeria, populaţia este ruinată, oprimată şi puţin curtenitoare”. ”În Rodna Nouă casele au un aspect prietenos şi curat, iar locuitorii sunt politicoşi şi îmbrăcaţi cu gust”, a scris Bergner.

    Rodna și a sa istorie legendară

    Neamțul a descris portul someşan din Rodna Veche (actuala Rodna), în care a ajuns chiar într-o zi de târg. ”Fiind sâmbătă, evreii lipsesc. Impresionează plăcut româncele cu marama legată cu multă cochetărie, ce le dă un aspect de amazoane. A doua zi, am cercetat biserica greco-catolică, unde mai stau zidurile bisericii germane ruinate de Mongoli în1242. Cu 600 ani înainte s-a ridicat aci, după mărturisirea canonicului Rogerius, o cetate de munte teutonică, puternică, înconjurată cu ziduri şi prevăzută cu turnuri, una din primele colonii săseşti din Ardeal. Numele i-a fost Rodenau şi a fost locuită de cetăţeni bogaţi, cu vază. A avut pe atunci probabil 42.000 locuitori şi a stăpânit în ea o viaţă socială veselă. Cronicarul amintit descrie în scrierea sa «Carmen miserabile» devastările tătarilor. După o luptă desperată cetatea fu cucerită, iar burgraful Ariscald trebui să întărească trupele aziatice cu 600 soldaţi de ai săi. Cetatea fu dărâmată, apoi reclădită, dar decăzu începând cu secolul al XVIII-lea. Colonia săsească a dispărut şi locul i l-au ocupat românii, în cari s-au contopit puţinii nemţi, ce au mai rămas. Aşa se explică cum mulţi români au nume germane. Am făcut o excursiune la Valea Vinului şi la minele de plumb şi argint, ai căror muncitori erau în majoritate români”, continuă descrierea.

    Li s-a dus vestea frumoaselor de la Anieș, Sângeorz și Ilva Mică

    Nimic important în satele ce urmează: Dombhat (Anieș), Sângeorz și Illva Mică, decât că conţii şi baronii maghiari, cari cercetează aceste locuri climaterice şi de băi, înebuniţi de ochii negri, focoşi şi de portul pitoresc al româncelor îşi uitau de starea socială şi duceau acasă, ca stăpână a castelului şi inimii lor, câte o româncuţă de acestea impunătoare”, atrage atenția Bergner.

    Bistrița zgârciților sași

    Înainte de continuarea călătoriei pe Valea Someşului în jos, etnologul german a cercetat satele săseşti şi mai ales oraşul Bistriţa. Ceea ce ne interesează din această parte a călătoriei sale este comparaţia ce o face între poporul săsesc şi cel românesc, descrisă în primul paragraf al acestui articol, în care, puși ”în oglindă”, valahul este cu mult deasupra sasului.

    Năsăudul, impunător

    De la Bistriţa Rudolf Bergner a trecut prin Năsăud. ”Localitatea este o colonie impunătoare. Străzile sunt curate şi largi, la dreapta şi la stânga se ridică case mari, la cari se remarcă caracterul militar. Năsăudul, fost centru al regimentului al doilea de graniţă, e acum un centru cultural. Din fondurile grănicereşti s-a înfiinţat liceul, la care funcţionează puteri didactice iscusite. În urmarea acestui fapt domneşte o viaţă spirituală românească destul de pronunţată. Această împrejurare au voit să o folosească românii pentru strămutarea episcopiei din Gherla, dar s-a renunţat la acest proiect”, conchide descrierea.

    Studiul lui Rudolf Bergner este poate cel mai măgulitor la adresa românilor din descrierile celor trei călători străini care au bătut aceste frumoase meleaguri spre sfârșitul veacului al XIX-lea, etnologului german alăturându-i-se englezul Charles Boner și francezul Augustin de Gerando.

    Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (7 voturi)

    Comentarii

    Comentariu nou

    Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

    Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
    Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

    Close