Interviu cu medicul ortoped-traumatolog prof.univ.dr. Florian Purghel

„Trebuie ca zestrea umană să o păstrăm în ţară şi să o preţuim la justa valoare”

-A A +A

„Trebuie ca zestrea umană să o păstrăm în ţară şi să o preţuim la justa valoare”
Reporter: Stimate domnule profesor universitar doctor Florian Purghel, activitatea bogată a carierei dumneavoastră, în desfășurare, în domeniul medicinii v-ar ,,obliga” să transmiteți, în viitor, experiența proprie într-o carte, pentru care am putea face o pregătire în acest interviu. Unde aţi absolvit liceul şi cum v-aţi apropiat de disciplinele de studiu pentru medicină?
Florian Purghel: Am absolvit liceul de informatică la Braşov, localitatea mea natală. În perioada liceului m-am pregătit pentru medicină, deoarece mama mea era bolnavă şi-mi doream foarte mult s-o pot ajuta. De aceea am aprofundat studiul anatomiei omului, chimiei organice şi fizicii.

Rep.: Concurența la admitere va fi fost și pe atunci acerbă. Spuneţi-mi, vă rog, unde ați studiat și cum vă amintiți atmosfera anilor de facultate?
F.P.: Concurența la admitere, la Cluj, a fost de șapte candidaţi pe un loc. Examenul de admitere a durat 3 săptămâni. Pe vremea aceea nu se aplicau grilele, corectura făcându-se pe teze scrise. În toţi cei şase ani de facultate de medicină generală am locuit în Parcul Iuliu Hațieganu, la cabana sportivă, cum i se spunea. Am absolvit toţi anii de studiu cu media peste 9.

Rep.: Care au fost profesorii, personalitățile medicale din universitate care au avut o contribuție remarcabilă la formarea dumneavoastră ca specialist, fiindu-vă, totodată, modele?
F.P.: Dintre profesorii de care îmi amintesc cu mult respect şi consideraţie voi aminti, în primul rând, pe fosta mea diriginta din liceu, doamna profesoară Cărpinişan, iar din perioada de facultate, pe profesorul de anatomie dr. Albu, profesorul de medicină internă dr. Fodor Octavian, profesorul de chirurgie Nană şi profesorul de biochimie dr. Manta.

Rep.: Ați practicat sportul la nivel de performanță. Cum a început și cum a evoluat această pasiune?
F.P.: Sportul meu preferat a fost atletismul, atletismul de performanţă. Am fost selecţionat în lotul olimpic naţional pentru proba de demifond, la care am fost campion naţional la juniori şi seniori, obținând și locul 5 la Universiada Mondială de la Torino din 1969. Am practicat şi schiul, însă mult mai târziu.

Rep.: Din facultate aţi fost repartizat în județul Bistrița-Năsăud, la Parva. Care era nivelul dotării medicale a dispensarelor pentru a aplica lucrurile învățate?
F.P.: După absolvirea facultăţii, m-am căsătorit cu o bistriţeancă, studentă la Facultatea de Fizică a Universității „Babes-Bolyai”, deci am luat repartiţia pentru stagiul de 2 ani la ţară, la Parva, în judeţul Bistriţa-Năsăud. Acolo am început să mă pregătesc, în condiţii foarte vitrege, pentru examenul de admitere într-o specialitate chirurgicală. Uneori, când centrala microelectrică de pe părău îngheţa, învăţam la lampa cu petrol „nr. 8”, care fumega mai puţin. Nivelul dotării dispensarului medical din Parva era subrudimentar, sub orice critică. Cabinetul era amenajat în clădirea din prelungirea montei comunale. Stagiile făcute voluntar la clinicile de chirurgie şi obstetrică-ginecologie mi-au prins foarte bine, fiind capabil să rezolv o serie de naşteri dificile şi să cos plăgi tăiate cu coasă.

Rep.: Dar condițiile de locuire, de viață, pentru un tânăr medic? Ce stare de spirit aveaţi? Vă gândeaţi atunci, ca generaţiile de azi, că patria nu vă este pe măsură şi trebuie plecat din ţară?
F.P.: Am locuit în gazdă, plătind chirie lui badea George Finegari, care, fiind paznicul de noapte la primărie, mă şi apăra când mă întorceam târziu acasă. De plecat din ţară, nici nu putea fi vorba, dar nici nu mi-au trecut prin minte astfel de variante. Unii colegi de facultate, maghiari, plecau în Ungari, unde practicau şi medicină privată (înainte de 1989) şi rămâneau acolo.

Rep.: Cum v-aţi decis pentru cariera universitară, și nu în provincie, ci chiar în București?
F.P.: După stagiul efectuat la Parva, unde am fost apreciat atât de săteni, cât şi de direcţia sanitară pentru rezultatele deosebite obţinute ca stagiar, am dat examen şi am reuşit la admiterea în specialitatea Ortopedie. Între timp, soţia mea a absolvit facultatea şi, negăsind post în Învăţământ, în Bistriţa sau în judeţ, a mai făcut un an de specializare în Fizică atomică şi nucleară la UBB. După absolvire, nu a găsit nici de data aceasta post în Bistriţa şi a fost nevoită să aleagă Centrale Nucleare la ISPE Bucureşti. Eu am fost, astfel, obligat să aleg Bucureştiul ca centru metodologic, pentru a putea fi, în sfârşit, împreună. După absolvirea celor trei ani de rezidenţiat în specialitatea Ortopedie şi Traumatologie, am ales la repartiţie Brașovul (la București nu erau posturi). După un an am câştigat, prin concurs, postul de asistent universitar la Universitatea „Carol Davila” din Bucureşti şi chirurg ortoped în Spitalul Universitar Bucureşti.

Rep.: Ați susținut doctoratul, ați parcurs toate treptele ierarhice didactice universitare. Aţi predat cursuri, aţi făcut cercetare, aţi scris. Care a fost crezul dumneavoastră, ,,focul viu”, cum se spune, în realizarea carierei?
F.P.: În 1989 am obţinut titlul de doctor în Ortopedie. Am parcurs toate treptele ierarhiei universitare, iar în 1994, pe când eram şef de lucrări, am fost numit şef de secţie la noul Spital de Urgenţă, „Bagdasar-Arseni”, unde am pus bazele noii secţii de Ortopedie. În 2006, am fost numit director medical al Spitalului de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”. În această perioadă am predat cursuri atât pentru studenţi, cât şi pentru rezidenţi, am scris peste 150 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate, am fost autor şi coautor a 8 monografii de specialitate. ,,Focul viu” în cariera mea a însemnat perfecţionarea continuă didactică, ştiinţifică, şi mai ales practica chirurgicală, atât în ţară, cât şi în străinătate, după 1989. Am efectuat stagii de perfecționare în Belgia, la Leuven, în Italia, la Institutul Rizzili din Bolonia, în Baltimore şi Anaheim în SUA, la Giessen în Germania, în Israel, la Spitalul ,,Haddassa” din Ierusalim. Am fost preşedintele AIOD – România, membru al Consiliului Naţional al Societăţii de Biomateriale din România şi profesor asociat al Universităţii Politehnice Bucureşti, la Catedra de Biomateriale a Facultăţii de Bioinginerie.

Rep.: Întoarcerea dumneavoastră pe meleagurile Bistriței şi Năsăudului, unde v-aţi început cariera, a însemnat un impuls pentru secția de ortopedie și traumatologie, o mare șansă pentru bolnavi de a fi operați în Bistrița. Ce a însemnat colaborarea cu prof.univ.dr. Mircea Gelu Buta, managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă la venirea dumneavoastră?
F.P.: În 2014, am cerut, la rugămintea soţiei, care ieşise la pensie, să fiu transferat din Bucureşti la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Bistriţa. Am început prin a evalua starea profesională, dotarea spitalului şi a secţiei de ortopedie. Întrebarea care mă obseda a fost: De ce pleacă sau sunt trimişi pacienţi către Cluj sau Târgu Mureş?, colegii ajungând într-o postură jenantă de dispeceri medicali. Am discutat cu managerul spitalului din acea perioadă, domnul prof.univ.dr. Mircea Gelu Buta, posibilitatea de schimbare a acestui fenomen, agreând împreună o serie de măsuri referitoare la realizarea unui bloc operator modern şi dotarea secţiei cu materiale de osteosinteză corespunzătoare, de ultimă generaţie. Profesorul Buta s-a arătat foarte deschis la propunerile făcute. Cu sprijinul dânsului, al directorului administrativ economist Gabriel Lazany (actualmente noul manager al spitalului) şi al factorilor de decizie ai judeţului, am reuşit să avem la ora actuală o secţie modernă, care se poate compara cu cele de la Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş. Acum pacienţii aleg să fie trataţi la Bistriţa, atât cei din judeţ, cât şi din alte zone. În aceşti 4 ani m-am străduit să introduc cele mai moderne metode de tratament, iar colegii din secţie m-au ajutat şi şi-au însuşit cu succes noile tehnici chirurgicale. În secţia de Ortopedie au mai venit medici tineri specialişti, de la Târgu- Mureş şi Cluj-Napoca.

Rep.: Ați petrecut stagii de pregătire în străinătate, ați realizat și publicat lucrări științifice, participați la reuniuni științifice internaționale. Cum stăpâniţi timpul, dacă formularea nu este prea pretențioasă?
F.P.: Aşa cum am spus anterior, particip la congrese naţionale şi internaţionale de specialitate şi la unele aferente specialităţilor conexe (chirurgie plastică, reumatologie, medicină alternativă etc). Sunt abonat şi citesc reviste internaţionale de specialitate şi cumpăr cele mai noi cărţi apărute pe plan internaţional. Munca mea zilnică este intensă, o fac cu pasiune, pentru că îmi iubesc meseria. Îmi ordonez mereu priorităţile şi acord fiecărei acţiuni timpul pe care îl merită.

Rep.: Ce ați recomanda unui tânăr medic la început de drum?
F.P.: Energia tânărului specialist trebuie canalizată cu inteligenţă spre atingerea scopului final. Aceasta înseamnă pregătire intensă, temeinică, continuă şi cu multă răbdare pentru obţinerea performanţei profesionale. Îi sfătuiesc să aibă răbdare, deoarece experienţa se acumulează în timp. Să fie îndrăzneţi, dar să îşi evalueze acţiunile cu minimum de riscuri. Să îşi preţuiască mentorii şi să încerce să-i depăşească, fiindcă viaţa este în continuă evoluţie şi fiecare pas pe loc este o rămânere în urmă.

Rep.: Cariera dumneavoastră academică s-a derulat în paralel cu cea a soției, doctorul în fizică Lidia Purghel, specialist în centrale nucleare, de care noi, conjudețenii, suntem foarte mândri. Ați avut o colaborare, în sensul de sfătuire, susținere reciprocă sau acasă nu discutați despre frământările profesionale?
F.P.: Soţia mea încă din studenţie a căutat să găsească subiecte de interfaţă cu medicina. Şi-a ales ca lucrare de absolvire Iodul 131, utilizat în diagnosticul tiroidei, iar ca lucrare de absolvire a specializării în fizică nucleară a ales lucrarea ,,Metode ale fizicii nucleare utilizate în analize medicale”. Prima ei lucrare de doctorat, începută la Cluj cu prof. Mercea şi prof. oncolog Chiricuţă, a fost în domeniul analizei probelor hepatice de la cobai stresaţi prin lovire mecanică, cancer şi prin arsuri, utilizând aparatura nucleară de top la acea vreme. Nu a putut continua teza, deoarece la repartiţie nu era nici un post nici la Bistriţa, nici la Cluj şi am decis să aleagă ce e mai bun. A ales Bucureşti, centrale nucleare, unde nu a putut continua subiectul început la Cluj. În toţi aceşti ani a participat şi participă şi în prezent cu plăcere la toate manifestările medicale. M-a ajutat la traducerea unor tehnici chirurgicale din limba germană. Ne consultăm adesea. Îmi împărtăşeşte din cunoştinţele ei în domenii de interfaţă (fizică - medicină). După ce şi-a luat titlul de doctor în fizică nucleară s-a făcut o glumă pe seama colaborării noastre: ,,Acum poate şi Lidia să facă injecţii pentru că e doctor”.

Rep.: Ne-am întâlnit la concerte de muzică clasică, la deschiderea unor expoziții de pictură. Aş vrea să vă întreb care dintre arte sunt preferatele dumneavoastră şi cum interacţionează cu profesia?
F.P.: Sunt un pasionat de artă şi în special de pictură şi muzică, soţia mea, de asemenea. În călătoriile noastre prin lume nu am ratat vizite la muzee şi concerte. După pensionare, soţia mea a început să picteze timp de 3 ani. De când ne-am mutat aici, încă nu i-a revenit cheful, dar sper să continue. În centrul preocupărilor medicilor şi ale artiştilor este omul. Perfecţiunea în medicină devine artă, iar omul tinde mereu spre perfecţiune. Muzica simfonică mă reîncarcă, în special cea a lui Beethoven, Vivaldi şi Ceaikovski. Iar dintre pictori îmi plac Rembrandt, Piccaso, Tiziano.

Rep.: Cum vi se par vremurile de acum? Trece țara noastră printr-o perioadă foarte grea sau dinamica evenimentelor contemporane este alertă și amestecată?
F.P.: Trăim într-un context social global în care evenimentele se derulează dinamic şi nu întotdeauna suntem suficient de uniţi pentru a ne hotărî destinele. Trebuie să ne preţuim trecutul şi să ne clădim viitorul preţuindu-ne valorile. Am avut înaintaşi valoroşi, avem tineri valoroşi, trebuie să-i păstrăm şi să-i preţuim.

Rep.: După 41 de ani de Bucureşti, aţi ales să locuiţi în Ţara Bârgăului. Cum vă simţiţi în comunitatea oamenilor aspri şi mândri, care nu au avut un parcurs uşor în istorie?
F.P.: În scurt timp ne-am integrat în viaţa cotidiană locală. Participăm la viaţa socială şi culturală a judeţului. Ne plac Simpozionul Văii Bârgăului, activitatea Asociaţiei ,,Speranţa Reînviată”, participăm la evenimentele organizate de Societatea de Concerte şi cele organizate la Palatul Culturii din Bistriţa. Participând la evenimentele amintite am aflat o serie de momente legate de trecutul istoric al judeţului Bistriţa-Năsăud, al Ardealului şi al ţării.

Rep.: Suntem în anul Centenarului României. Cum întrezăriţi dezvoltarea viitoare a țării, cu talentata zestre umană pe care o are?
F.P.: Trebuie să ne păstrăm valorile naţionale, iar Marea Unire din 1918 să o considerăm ceva sfânt, de care să fim mândri. Ca să devenim puternici, trebuie ca zestrea umană să o păstrăm în ţară şi să o preţuim la justa valoare.

 

Votează acum!

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close