Țara mea

O farsă politicianistă: Asimilarea minorității maghiare în România

-A A +A

O farsă politicianistă: Asimilarea minorității maghiare în România
Într-un discurs rostit recent de președintele UDMR, Kelemen Hunor, în fața a 1.500 de reprezentanți ai formațiunii pe care o conduce, acesta a exprimat opiniile de acum cunoscute despre unirea românilor de la 1918. De reținut că evenimentul de la Alba Iulia a constituit o mare înfrângere pentru maghiari și ei nu pot sărbători acea dată.
„Acel moment a însemnat o înfrângere pentru noi. Nu putem uita durerea acelei înfrângeri”, a spus liderul UDMR, continuand apoi: ,,Există tendința de asimilare a minorităților și un vis în acest sens și înțelegem asta, dar visul nostru este să fim recunoscuți ca parte importantă în construcția acestei țări”.
Nu se înțelege clar despre ce fel de înfrângere este vorba în discursul lui Kelemen Hunor, politician abil, care nu poate fi suspectat de lipsa de proprietate a termenilor folosiţi. Dacă este vorba despre înfrângerea Ungariei în cadrul taberei din care a făcut parte în Primul Război Mondial, problema este pusă fals, deoarece Ungaria a dobândit și ea dreptul de a avea un stat independent și suveran, despre care nu se putea vorbi în cadrul imperiului austriac de dinainte, nici în perioada cât a fost pașalâc turcesc. Deci Ungaria nu a mai avut un stat, în sens național, dinainte de bătălia de la Mohacs (29 august 1526). Dacă înfrângerea se referă local, la perimetrul Transilvaniei, formularea este exagerată, pentru că în provincia românească nu a avut loc un război între români și maghiari. Războiul civil a avut loc la 1848, când guvernul lui Kossuth a încălcat idealul de libertate al revoluției şi a dorit anexarea Transilvaniei de către Ungaria.
Simplu, la 1 Decembrie 1918, românii din toate provinciile fostei Dacii, ţara părinților lor, au hotărât să își decidă singuri soarta, să se unească, să împlinească un vechi deziderat al neamului vorbitor al aceleiași limbi. Nu s-au războit pentru aceasta. Iuliu Maniu, numit de Iorga „Înfăptuitorul Unirii”, s-a întâlnit la Arad cu ministrul maghiar al minorităţilor, Jaszi, căruia i-a spus că românii doresc despărţire definitivă, totală, de Ungaria.
Cât despre asimilarea maghiarilor, să fim serioşi! La 1843, baronul Miklós Wesselényi, în lucrarea „Apel la chestiunea naționalității maghiară și slavă”, publicată la Budapesta, spunea că în Ungaria trăiau 1.000.000 de români; în Ungaria, nu în Transilvania! Unde este acea populație românească? Să presupunem că o parte ar fi intrat în componența României, dar prin trasarea granițelor după Primul Război Mondial, minoritatea română din Ungaria și cea maghiară din România ar fi fost aproximativ egale, în jur de 550.000 de locuitori. De atunci, s-a ajuns ca în 2011 în România să trăiască peste 1,2 milioane de români de origine maghiară, în timp ce în Ungaria minoritatea românească, se pare, nu atinge 20.000 de maghiari de origine română. Îl rugăm pe domnul Hunor să cumpănească unde a avut loc o adevărată asimilare a minorităților: în România, unde minoritatea maghiară s-a înmulțit, triplându-se înainte de 1989, sau în Ungaria, unde s-a redus de peste cinci ori?
Chiar dacă urmează linia tradițională a iredentismului maghiar, înțelegem că președintele Hunor practică un astfel de discurs pentru a înfierbânta linia revanșardă din sânul comunității, promovată şi de premierul Orban, care are susţinerea a două treimi din electoratul Ungariei, deci este vorba de politică de stat.
Ce recunoaştere mai înaltă în conducerea României poate pretinde UDMR decât că a fost mai tot timpul la guvernare şi a dat mai mulţi vicepremieri, miniştri ai Culturii, care au neglijat moştenirea istoriei româneşti din Transilvania, nealocând fonduri; de altfel, ca atâţia lideri români, nu s-au preocupat de dezvoltarea comunităţilor pe care le reprezentau, în acest caz cea maghiară din Harghita şi Covasna.
Cu puțin umor, putem cere formarea unui stat autonom, vecin cu frontiera României, și cu populație cam de 3 milioane, cât se poate presupune că ar fi atins minoritatea românească din Ungaria în condiții de înmulțire naturală. Nu de alta, dar tratamentele ar trebui să se facă la reciprocitate, așa cum la „Bună ziua!” se răspunde cu „Bună ziua!”, iar la înjurătură cu înjurătură, deși nu e cazul, deoarece oamenii de rând se stimează, se înţeleg, şi doar politicienii au motive să agite apele, pentru a dobândi privilegii.
Regretabil! Două frumoase naţiuni creştine au ratat oportunitatea de a forma împreună un mare stat în centrul Europei intrând sub Coroana Română!

 

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (6 voturi)

Comentarii

imaginea utilizatorului Vizitator

Bun articol insa ne absolva prea usor de pacatele noastre. Harcov e tratata in regim militar si la muzeul nostru de istorie din Bistrita nu exista nici un singur exponat care sa ateste prezenta culturii maghiare aici. La Cluj se sfideaza legea nepunandu-se denumirea Koloszvar pe tabla de intrare si agitatia nationalista romaneasca depre "furtul" ardealului este regulata. Daca tot suntem majoritatea dominanta sa nu fim complexati si sa ne vedem sa barna din ochiul propriu.

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Economic

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close