Radiografia unei expoziții: Tomagraph, la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi

-A A +A

Radiografia unei expoziții: Tomagraph, la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi
    La Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi a avut loc, săptămâna trecută, vernisajul expoziției personale a Anei Toma intitulată „Tomagraph” și care va putea fi vizionată până pe 10 august. Prezentarea s-a bucurat de cuvintele de duh rostite de graficianul Ion Barbu:
    „Prima dată, adică acum câteva luni, când am fost învestit să vorbesc la deschiderea expoziției Tomagraph a Anei Toma, în Galeria Triade din Timișoara, am luat-o drept o glumă bună. A doua oară când mi s-a făcut onoarea de a dezveli/dezvălui (pre)facerile artistei a fost la Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi. Semn că gluma se-ngroașă, nu alta! Iubesc acest muzeu, copilul de suflet al fratelui Maxim Dumitraș, și nu ezit să-l recomand lumii întregi drept cel mai tare muzeu din România. Ca făcător de muzee, la rându-mi, cred că am proprietatea termenilor de comparație. Expoziția Anei Toma reușește, aici, o performanță ieșită din comun: face front comun cu exponatele din muzeu. Așa că vizitatorul mai puțin avizat este pus în dificultatea de a identifica opera artistei de care facem vorbire și scriere. Un semn că instalațiile Tomei sunt, cum ar spune omonimul meu, «De foarte sus/ Din polul plus». Ceea ce, însă, le diferențiază de colegele de simeză sunt umbrele și urmele pe care le lasă pe pereți. În preziua expoziției, Ana a făcut lumina și a văzut Dumnezeu că este bine! Și după ce a făcut lumina, pământenii au văzut Umbra. Și umbra era arsă, pentru că dacă nu arzi ca artist, nici n-ai din ce și de ce să mai renaști... Instalațiile Anei Toma nu sunt de mari dimensiuni, dar au un mare potențial de creștere. Sunt ca sculpturile într-un bob de orez, care, băgat în pământul din Dosul Gârciului, poate atinge dimensiuni de până la cer. De aici, rolul meu încetează. Să-i dăm Cezarului Maximus Dumitraș ce-i al Cezarului: o sapă și o stropitoare. Și să-l invităm la munci agreste”.
    Cu mingea ridicată la fileu, maestrul Maxim Dumitraș a răspuns: „Eu și Ana vorbim aceeași limbă artistică, rezonăm la forța detaliilor, simțim ritmul din inima absențelor”.
    Partea de Dialog a evenimentului s-a bucurat de lansările volumelor de poezie „E timpul să visăm un măcel”, de Ionel Ciupureanu (Casa de Editură Max Blecher, 2018), și „Cuticular”, de Mihok Tamas (Casa de Editură Max Blecher, 2017). Finalul a fost unul muzical, cu trioul „Iarba Fiarelor” în prim-plan: Cristi Chiriac (voce și chitară), Radu Zăgrean (tobe și percuție) și Ion Burcușel (chitară bas).

     

    Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (1 vote)

    Comentarii

    Comentariu nou

    Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

    Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
    Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

    Close