Politică. O literatură cum nu ar trebui să fie

-A A +A

Politică. O literatură cum nu ar trebui să fie
Politică și literatură, două neînțelese pline de-nțelesuri frauduloase.
Am ajuns, câr/mâr, să descopăr într-o lucrare beletristică suficiente exemple de cum nu ar trebui să se scrie literatură, în cazul de față, proză, roman. (Idem, politică.) Am să folosesc cât mai multe exemple negative de felul cărora este bine ca un ins/insă care dorește să intre în nebuna și cam hai-huia lume a creatorului de literatură, să le aibă ca pe un decalog al urletului negativ: NU!

 Pe fond general se poate afirma lejer că lucrarea la care fac referire este o narațiune apoftegmatică. De fapt, de când e literatura literatură, începând aproximativ din interbelic, un aspirant la litere, dacă în creația lui zguduitoare nu introduce teorii filosofice (de la antíci până la moderni), analize psihologice și deconspirări de tip psihanalitic/freudian – această nouă știință europeană cu brațele îmbrăcare în Zen și membrele inferioare împăturate în Yang și In, ca firul de mărțișor – acea creație este/va fi sortită gheenei. De aceea, preocuparea asupra scripirilor uimitoare ale unei scăfârlii este o datorie față de propriu-ți eu oglindit în eu apexului.

Iată câteva exemple:
„Minciuna face legea ca să împărățească pământul”
„Adevărul își strigă lumina atunci când dreptatea e surdă”
„Speranța își trăiește exilul în judecata de apoi. Doar moartea rânjește sfidătoare”
„Din iubire nu ești în stare să ierți egoismul de-a fi lăsat să-și poarte singură grija vieții”
„Chiar dacă îndrăznești și speri să o apuci pe calea spre lumină, se poate întâmpla să nimerești într-o obișnuință nouă”
„Spiritul nu zburdă liber, de vreme ce necesitățile primare îi pun frâu”
„Omul este sortit nemulțumirii, deși se chinuie prin viață să-și afle calea împăcării”
„Cine se crede liber poate ignora un simplu adevăr: omul se naște sclavul existenței”
„Până și spiritul trăiește din nevoi, deși la cei mai mulți se află cam pe locul doi”
„Cât despre genii... De vreme ce n-am întâlnit niciunul, pe semne nu-s prea multe”
E? ce spuneți?... Adânc, nu-i așa? Zguduitor. Impresionant până la crocodili...
La dureri sufletești prăpăstioase, expresiile și formulările frizează lumea telenovelelor în care, cu dureri apocaliptice, sunt proslăviți toți nenorociții lumii, devoționiștii, homeless-ii, iar, sub răgnete guturale, huliți patronii, cămătarii, boierii și baronii, burghezii și moșierii, cocalarii, ciocoii și șalvarii:
„Cel mai adesea îl vedeam atât de rar (pe preaiubitul, desigur – n.m.) încât speranța îmi zăcea sub crucea resemnării”
„Era pribeagul însetat de viață, care sorbea clipe zgârcite cu gust de fericire otrăvită de neajuns și de păcat. Își domolea din sete, în vreme ce a mea creștea precum aluatul la dospit. Pleca apoi cu liniștea și graba celui hotărât la drumul cu un singur sens. În urma lui lăsa o dulce amăgire și nerostite întrebări născute din ispită. Umbra tăcută a unor pași grăbiți și grei de atâta indecis”

„...Era artist desăvârșit și monstru sub acoperire”
„Avea principii dure, valabile doar pentru alții, și o logică numai pe înțelesul lui. Era în stare să te convingă că tu ești vinovat chiar dacă el greșea. Știa să-ți facă vină dintr-un merit și să îți scoată la iveală partea rea. Știa apoi să ți-o alimenteze până îți demonstra că nu erai cum te credeai. Avea un dar anume să te crească și să te umilească, prin care se făcea stăpân pe viața ta. Din totul făcea nimic. Erai aluatul lui”
Alte licențe narative:

„...Cravatele aveau îmbinare cromatică subtilă și rafinată ca de mesteci răzvrătiți în toamnă timpurie și zurlie”
„Femeia calcă strâmb pentru că e ușoară... Bărbatul e făcut pentru plăcere și nevoi. Femeia s-a născut cu datorii și cu păcate. Lumea e dreaptă dacă majoritatea vede strâmb. Și cine nu-i în rândul lumii (precum cei care au refuzat participarea la Referendumul din 6-7 octombrie 2018! – n.m.) este considerat nebun”
Cred că l-ați recunoscut pe Liviu Dragnea... Doar, se vede, prin eroii Dragnea, Viorica Dăncilă și T. Toader România a devenit noua telenovelă a Uniunii Europene.

Ei bine, așa dezlânate, supergomflate, construite pe temelii iluzorii și intenționat mincinoase, bălos de mincinoase sunt politicile paralele românești a Partidului Social Democrat (PSD) și programul vestit promovat ca moacă de chip autentică și salvatoare a neamului și de scoatere pentru totdeauna a României din vomele feseniste ale lungii tranziții pe care o traversăm de 30 de ani. Minciună. Minciună. Minciuni... De trei ani, bătuți lună de lună, România este condusă aluziv prin amăgeli, mereu făcându-se aluzie la creșterea salariilor (acum noua Lege a salarizării se va aplica doar din 2020, pe când guvernul PSD va fi pulbere și exonerat de orice responsabilitate ori răspundere ministerială!), aluzii la creșterea pensiilor, a alocației pentru copii (observ că și în acest segment au inventat o metodă cu primisiune de realizat în anii care vin, anume crearea unor conturi bancare pentru copii care vor putea fi „sparte” doar la implinirea majoratului micului titular de bancă, însă până atunci cu sumele adunate statul român sărac și cu mucegai la cur ce va face?, cum va face?... Se poate folosi statul de acele fonduri bancare până chiar ca respectivele depuneri să se volatilizeze precum sumenele de la Fondul Național de Investiții – Vântu?!... Ă?... Poate, desigur!)

 

 

Aprecierea dvs: - Media: 5 steluţe (1 vote)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close