,,Fractali” - cartea vieții și poeziei

-A A +A

,,Fractali” - cartea vieții și poeziei
Cu formația sa științifică, David Dorian ar fi putut scrie un doct studiu despre fractali, descoperire relativ nouă care vine să cuprindă o zonă mai ciudată a formelor din natură. Poetul a ales explorarea cu instrumentarul oferit de sensibilitatea care îmbracă viața în diafanul rostirii poetice. Dacă este adevărat că și pictura este poezie - ut pictura poesis -, cum spuneau latinii, corespondența cea mai la îndemână între volumul la care ne vom referi, ,,Fractali” (Editura ,,Charmides” Bistrița, 2018) și pictură, o găsim cu lucrarea ,,Marele val” de la Kanagaawa de Hokusai, pictorul, ,,cel nebun după pictură”, cum își spunea.

 Valul provocat, probabil, de un tsunami, este reprodus la scară mică de ,,fragmentele” de apă, de picăturile oricât de mici care copiază forma, profilul marelui val. Pentru poet, valul este chiar viața, miracolul pe care îl recapitulează rescriindu-l prin florilegiul evenimențial, selectat după afinități interioare secrete, de neexplicat logic, dar absolut coerent la nivel de existență poetică. Materia volumului este, de fapt, suma unor momente grațioase, de celebrare a frumuseții pe care viața, reprezentată de forma masivă, dură, ca imensă stea, le lasă ,,vederii noastre”, atente la ceea ce se poate desprinde și își poate dobândi autonomia de fapt poetic, ce rezidă în concretețea desenului auctorial, compus deopotrivă din tușele raționalității semnificând o trezire, și cele ale mirării, ale admirației.

Volumul este împărțit în două secțiuni, întâia, ,,Nostalgii” cuprinzând zece poezii, o veritabilă incursiune sentimentală în trecutul, dobândind trăsături paradisiace, prin recrearea afectiv-poetică. Sub stratul obișnuinței este descoperită frumusețea unei lumi tinere, firești, neevidențiată de o inconștiență a vârstei și mai ales de grăbitul cotidian, presat de densitatea faptelor din prima parte a vieții. De pildă: ,,Pielea ta de culoarea castanelor coapte/ colora tristeți colosale./ Valurile măturau plajele goale./ Respiram aerul cel mai absent; dezbrăcam/ visul până la piele/ (...) Eram cavalerul ce-ți cântă adierea sălbatică./ Părul îngândurat. Dispariția subacvatică.../ Dacă lipseai din odăița ta prăfuită,/ îți sărutam pantofiorii de cenușotkă,/ îi miroseam cu evlavie;/ inspiram mireasma lor castă”(,,Emoția frigului”). Exaltarea tinereții - ,,Verdele curgea liniștit în spatele casei.” - este secvențială în ,,Pe bicicletă”: ,,Mândră și băiețoasă, zeiță de cartier pedalai/ nărăvașul pegas, îmbujorată când șaua îți despica/ frumosul șezut. Sălbatică nostalgie a verilor/ de demult...”; ,,O țigancă tânără face baloane de gumă./ Le sparge de cerul gurii./ Cerul are culoarea zmeurii./ Fața ei se lungește ca o seară de vară, când pe nisipuri/ asculți risipirea; nu doar a mării./ (,,Efigie”); în ,,Spiridușul”, expresie a viului nedezmințit este ,,Mersul pe bâjbâite prin lanuri de amintiri” și ,,Păcatele bătrâneții ca o holdă coaptă,/ în care secerătorii vor intra cântând/ recviemul pentru oboi, clarinet și flașnetă.”
Explorator al trecutului, ,,vârstei de aur”, eul poetic trece în ,,Nostalgii” prin ,,Verile de altădată (ce) se joacă de-a v-ați ascunselea; (...) Verile de atunci. Ziduri introvertite”, sau în ,,The long hot summer: ,,În amintirea ta mă întind/ în iarba aspră. În trupul strâmt/ cât o cămașă de forță.” Inconfortul trupului material și perisabil, incendiat de frumusețea tinereții, amintește versul blagian ,,Dați-mi voi munților un trup...”

Al doilea ciclu al cărții, ,,Fractali”, desfășoară treizeci și trei de secvențe trecute și prezente, aparent cotidiene, trecătoare cu ,,clipa cea repede ce ni s-a dat”, dar de aceea, semnificative și atât de pregnante prin veridicitatea conținutului și a valorii vieții pe care o incumbă prin investirea pe care autorul o realizează. Scenarizarea pe osatură epică a poeziilor evidențiază capacitatea poetului de a se reinventa de la un text la altul, de a crea ineditul pulverizator de clișee. Imagismul, coordonata constantă a ,,Fractalilor”, începe șiragul nestematelor vizuale cu ,,Dimineața îmbătrânită pe ferestrele marketului”, sugerând o secvență dintr-o succesiune a unei reprezentări condensate, abreviate, a problematicii volumului.
Fiecare poezie se originează în acel moment al trecutului, biografic sau inventat, care este marcat de entuziasmul generator al textului, chiar dacă uneori pastelat cu pixeli ai pesimismului, cu penumbră, autonomia construcției poematice este susținută de puterea semnificativă a detaliilor proaspete, dirijate în simfonia întregului de bagheta mustind de creativitate a unui dirijor stăpân pe corelarea armonioasă a părților cu întregul. Urma în memorie a lecturii are impactul armonic al unei orchestre după o execuție perfectă a partiturii, bogată în sugestii deopotrivă imagistice și auditive, iar arhitectura poeziilor, a textului, este un veritabil fapt de civilizație vizuală. Cităm: ,,Respiram zilele de odinioară. Mă sufoca fericirea parfumului ieftin./ Ieșit ca duhul.

in sticluța în formă de mașinuță, păstrată/ în buzunarul lodenului. Cumpărat de mama. În rate./ Țin minte magazinul de furnituri (la tejgheaua îngustă între/ nădușitele ziduri... (...) Și era primăvară, betoanele fremătau,/ cofetăriile ofereau prăjiturele./ Cafele./ La măsuțe de nichel. Talgere de aramă. Tutungeriile etalau/ mărci de țigări,/ Dispărute... Tutunul umplea spațiile înguste. Amestecând/ arome cerneluri. Liniști răsfoite domol. Degetul umezit. Filă cu filă./ Și noi, imberbi, inspiram zațul aspru” spune poetul în ,,Fractali II”.
Sunt inedite, proaspete, secțiunile peisagistice, uneori scurte, percutante și dense ale poeziilor cum în fragmentele: ,,Seară aspră. Învelită în lâna norilor. Sufletul/ se întâlnește pe drum. Cu cel de odinioară. Tânăr./ Încrezător.” (Fractal XX) sau ,,Aerul tihnitei singurătăți. Seara/ căzută devreme. Pe străduțe înguste./ Mirosul de secol. Îndoliat./ O imagine zdrențuită. In sepia./ Neoane întind umbre tăioase./ Pe ziduri galbene. Ființe prelungi... ” Este adevărat, ”in sepia”, cum și viața prezentată: ,,Iau cina frugală: ceai rusesc, pâine neagră./ Cu marmeladă./ Umori și sânge, viața în care te naști./ Dăinuie o vreme încolțită de teamă./ Și frumusețea arde...” (Fractal XXI).

Neîndoienic, cartea este și o meditație asupra vieții, iubirii, existenței în general, practicată de David Dorian cu dexteritatea unui familiar al ideilor și profunzimii. Fractal XXXI oferă sensibilității cititorului reverberațiile constatativ-tragice ale versurilor: ,,Linia vieții tale. Nu a întâlnit nicicând/ dâra vieții. Adevărate. Au călătorit alături/ Cum șinele unui marfar. De noapte.” Este sugerată uniformizarea vieții în societatea care-i este dată și care îl privează pe existent chiar de sine, de împlinirea după aspirații niciodată atinse.
Cartea are mai multe niveluri de semnificație; sub crusta epidermică a celor treizeci și trei de poezii, câți ani a numărat viața Domnului, se ascunde o ințiere secretă în învățăturile vieții Mântuitorului, o ,,imitatio Christi”: ,,Și ce rămâne din păpădiile primăverii/ când intrăm în singurul anotimp?” Sau: ,,În apele cerului. Îngeri cu chip de pește. Aprigă urmărire./ O dimineață. Luată în dește. Ultimă tânguire.” Aproape fiecare ,,fractal” descoperă o fațetă a iubirii de aproapele; nu spune textul biblic: ,,Dumnezeu este iubire” sau ,,Multe ți se vor ierta pentru că mult ai iubit!”- Fenelon, aproximând un citat din Scriptură?
Finitudinea ființială este exprimată în registrul tragic, decantat, rafinat până la seninătatea unei neutralități în care eul se contopește ca în budism, cu totul - în același timp nimicul: ,,Va fi rece la adâncime/ Cerul tot mai departe/ (...) Numai nimicul. Frământă memoria./ Dincolo de nimic/ stele bolborosesc/ același nimic.” O imagine cosmică a unui univers într-o frământare veșnică, sugerează ,,Fractalul XXXIII” care încheie cartea vieții și a poeziei ca pe angajamentul uman total.
Încercând aproximarea ,,Fractalilor”, se cuvine evidențierea luxurianței imagistice și a bogăției lexicale, stăpânite activ de remarcabila inteligență poetică a autorului, David Dorian, unul dintre cei mai importanți scriitori ai generației sale, și, în același timp, unul dintre cei mai creativi ai literaturii noastre de azi.

 

 

Aprecierea dvs: - Media: 3.7 steluţe (3 voturi)

Comentarii

Comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public. If you have a Gravatar account associated with the e-mail address you provide, it will be used to display your avatar.

Copyright © 2000-2014 Mesagerul de Bistriţa-Năsăud
Str. Gheorghe Sincai, nr. 37, Telefon: 0263-234.688, 0263-234.689, 0740-030.550, 0758-837.291, E-mail: [email protected]

Close