Cartea de poezii "Preţul iubirii", semnată de Nazarica Munteanu şi apărută la Editura "George Coşbuc" din Bistriţa, este a cincea a autoarei care, debutând cu proza "Mărturisiri" în 2007, a dobândit un ritm de una-două cărţi pe an. Amintim "Scurtă vizită de o viaţă" (poezii, 2008), "Actori pe scena divină" (poezii, 2009), "Povestiri din Poiana Zânelor" (proză, 2009) şi în capul coloanei, cum ar concentra puterile celor dinainte - "Preţul iubirii". Volumul se detaşează de cele anterioare prin nostalgia acută, izvorâtă din ireparabila trecere a tinereţii, din nesfârşita durere a ceea ce a trecut şi nu se mai întoarce. Puritatea iubirii sau voluptatea tinereţii, spune poeta, sfârşesc în "Umbra crucii", prima poezie "...iubiri / Aşezate-n umbra crucii / Chip nud mângâiat în vise / Buze moi întredeschise / Sânii goi ca doi strigoi / Toate le-a-nghiţit pământul / Aşezat peste noi doi."
Deprimarea şi socotirea drept iluzii a toate cele ale vieţii vin din registrul romantismului şi poate doar trăirea detaşată "pe un simplu drum" aduc prin rostirea frustă textul în zona modernităţii. Versurile "Pleacă amintirile / Pe un drum neştiut / Pleacă iubirile / Pe un drum neştiut / Plec Eu. / Încotro / Toamnă târzie?", sentimentale biciuind registrul facil, devin percutante prin întrebarea retorică fără răspuns. Speranţa din "Mai este lumină": "Iubirea îşi cere / Răsplata / Moartea / e pe-aproape / Acum / În noi / Mai este lumină / " sfârşeşte în "Amăgiri / Înecate în / Otrava dulce-a / Iubirii..."
Trecerea din planul vieţii este salvat de poetă prin filiaţia cu generaţia cea mai nouă care rămâne: "Doar nepoţeii / Să ne ştie / Şi să ne-aducă-n / Mare taină / Bomboane dulci / Să le mâncăm / Ascunşi cu toţii-n / vechea haină". Întreaga carte este de o economie sintactică de subliniat pentru sugestia de esenţial pe care textul o transmite.
"Preţul iubirii" aminteşte pe alocuri de un poet uitat astăzi, de Ion Caraion şi a sa carte "Dragostea e pseudonimul morţii".