Paștele este una dintre cele mai importante sărbători religioase, care se bucură de o mare popularitate în rândul religiilor creștinătății.Chiar dacă în fiecare primăvară milioane de oameni de diferite confesiuni celebrează Paștele, puțini cunosc ceva despre originea și importanța evenimentului, precum și despre multele obiceiuri care au fost introduse ulterior, complet străine de relatarea biblică.În cele ce urmează, dorim să vă oferim câteva informații în legătură cu această sărbătoare, bineânțeles apelând la Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia sau Sfânta Scriptură.INSTITUIREA PAȘTELUIBiblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, în a doua carte din Scripturile Ebraice inspirate, în Exodul, capitolele 12 și 13, ne descoperă că Dumnezeul Cel Atotputernic, IEHOVA, a instituit această sărbătoare cu aproximativ 3500 ani în urmă, mai exact în anul 1513 î.C., atunci când El a procedat la eliberarea miraculoasă a poporului Israel din robia grea a egiptenilor.Dumnezeu a zis lui Moise: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de parte bărbătească, fără cusur, să-l păstreze până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și toată adunarea lui Israel să-l junghie seara … Să ia din sângele lui, și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins… și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele DOMNULUI. În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, IEHOVA.” – Exodul 12:1-12.Cuvântul „PAȘTE” este corespondentul lui „PESACH” din limba ebraică, ceea ce înseamnă „ocolire”, „abatere” sau „a trece peste”, referindu-se la faptul că îngerul nimicitor a ocolit casele izraeliților ai căror ușiori erau unși cu sângele mielului înjunghiat.Ca urmare, nici un întâi născut din poporul Israel, care locuia în ținutul Gosen, nu a fost nimicit! În schimb, în toată țara Egiptului se auzeau țipete de jale și durere, deoarece fiecare casă avea cel puțin un întâi născut ucis de îngerul executor al lui Dumnezeu, începând cu moștenitorul tronului lui Faraon și până la întâii născuți ai animalelor. – Exodul 12:13, 29, 30.Zdrobit de nenorocirile aduse peste el prin intermediul celor zece plăgi care au lovit Egiptul, Faraon, acel rege încăpățânat care se încredea doar în idolii lui și care a nesocotit autoritatea adevăratului Dumnezeu, IEHOVA, a trebuit să cedeze și să elibereze poporul lui Dumnezeu pentru a se îndrepta spre Canaan, țara promisă părinților lor Avraam, Isaac și Iacov. – Iosua 21:43Deși, Biblia dă informații și reguli precise cu privire la modul în care trebuia determinată data exactă a Sărbătorii Paștelui, totuși fixarea în calendar a acesteia a dat naștere frecvent la controverse între liderii marilor biserici, generând astfel o stare de confuzie în rândul enoriașilor. – Vezi Leveticul 23:4,5; Psalmii 81:3-5.În urma acestor relatări biblice se nasc unele întrebări:Judecând rațional, dacă toate religiile s-ar închina unui singur Dumnezeu adevărat și ar crede într-un singur Mântuitor, atunci toate ar trebui să comemoreze moartea lui Christos la aceeași dată calendaristică pe întreg pământul. Faptul că așa stau lucrurile denotă un mare adevăr, și anume că nici o religie nu respectă regulile stabilite în Sfânta Scriptură.Și totuși există un popor ales dintre toate națiunile pământului, conform promisiunii din Faptele Apostolilor 15:14, care celebrează Comemorarea în aceeași zi și în același mod, pe întreg pământul, respectând toate instrucțiunile pe care le-a dat Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu și prin care El însuși a instituit Comemorarea morții Sale. Acest popor poartă în mod demn și justifică numele lui Dumnezeu, IEHOVA (YHWH în originalul ebraic al Bibliei). – Vezi Isaia 42:8; 43:10-12; 26:4.Profetul Isaia cu 700 de ani înainte de nașterea lui Isus Cristos, ne face cunoscut pe cine a reprezentat mielul jertfit: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre … Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” – Isaia 53:5-7.INTRODUCEREA COMEMORĂRIINominalizarea lui Isus ca fiind Mielul prezis este minunat evidențiată în Evanghelii prin cuvintele lui Ioan Botezătorul, care sub inspirație divină Îl recunoaște și exclamă cu bucurie: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.” – Ioan 1:29.În seara zilei de 14 Nisan a anului 33, Isus și ucenicii Săi au ținut ultimul Paște. De ce ultimul? Deoarece în acea seară s-au întâlnit umbra cu realitatea, adică sacrificarea mielului pascal, care a simbolizat timp de cinsprezece secole jertfa lui Isus, a ajuns la împlinirea ei. Din acel moment umbra și-a pierdut valabilitatea, iar sacrificarea adevăratului Miel, Isus Christos, a însemnat depunerea prețului real al răscumpărării promise cu 4 zile, adică 4000 de ani în urmă. „Iată-Mă, în sulul cărții este scris despre Mine: Vin să fac voia Ta, Dumnezeule! … El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această voie am fost sfințiți, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Christos, odată pentru totdeauna.” – Evrei 10:7-10În acea seară, Isus împreună cu cei unsprezece ucenici a încheiat sărbătorirea Paștelui pentru totdeauna și a inaugurat o nouă sărbătoare, Comemorarea. “Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; și, după ce a binecuvântat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: Beți toți din el”. „Să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea!”- Matei 26:26-29; Luca 22:15-20.Ca urmare, cine mai sărbătorește Paștele și după schimbarea făcută de Fiul lui Dumnezeu, dă mai multă valoare umbrei decât realității, dezonorează sacrificiul adevăratului Răscumpărător și devine o urâciune în ochii lui Dumnezeu. (Isaia 1:14) Ace..