Perioada sărbătorilor dedicate Naşterii Mântuitorului Hristos se sting, în Banat, în ultimul colind al Bobotezei, când preoţii sfinţesc cu agheasmă cele de pe urmă case ale credincioşilor, iar fetele vorbesc cu apele curate, cerând să fie frumoase şi arătoase.Etnologul Muzeului Satului Bănăţean, Maria Mândroane, a declarat, pentru Agerpres, că, mai ales de Bobotează, preotul stropeşte casele, de a cărui sosire sunt legate şi o serie de obiceiuri care prevestesc bunăstarea gospodăriei, iar fecioarele şi flăcăii îşi pot descoperi sortitul. Preotul trebuie să păşească cu piciorul drept în casă şi să se aşeze pe scaun câteva momente, pentru a sta peţitorii fetelor şi cloştile pe ouă.„În satele noastre există şi astăzi obiceiul de a se pune sub prag busuioc luat din căldăruşa cu agheasmă a preotului, pentru a-şi vedea ursitul sau de a pune firul de busuioc sub pernă, pentru a-l visa. În dimineaţa de Bobotează se spune că apele sunt foarte curate, iar agheasma de la biserică trebuie păstrată tot anul, pentru că are puteri tămăduitoare şi salvează familia de nenorociri, de boli. Femeia casei e bine să meargă să ia în zori apă din fântână”, spune Maria Mândroane.Un obicei deosebit este acela ca fetele să meargă la o apă curgătoare, să se spele pe faţă şi apoi să stea de vorbă cu râul transformat în această zi în „ap�..