Mesagerul.ro

Muzeul din Sebeș. Exponatul lunii octombrie este o reprezentare în alabastru a unui onagru

Muzeul din Sebeș. Exponatul lunii octombrie este o reprezentare în alabastru a unui onagru

Exponatul lunii octombrie, la Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, este o reprezentare în alabastru a unui onagru, o piesă spectaculoasă și foarte valoroasă datorită rarității sale.

Exponatul lunii octombrie, la Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, este o reprezentare în alabastru a unui onagru, o piesă spectaculoasă și foarte valoroasă datorită rarității sale.Onagrul (Equus hemionus) sau măgarul sălbatic este un erbivor nerumăgător care trăiește în zonele aride ale Asiei și Asiei Mici. Este unul dintre cele mai rapide mamifere, putând alerga cu până la 70 km/h, fiind redat destul de des în plastica culturii neolitice Vinča.Artefactul aflat în patrimoniul muzeului municipal din Sebeș a fost descoperit în așezarea neolitică de la Limba-Bordane, în situl nr. 6 de pe lotul 1 al autostrăzii Sebeș-Turda, în timpul campaniei arheologice din anul 2017. Piesa poate fi atribuită primei faze (A) a culturii Vinča și datează din 4500-4200 î.Chr.Materialul din care a fost confecționată are un aspect alb-marmorat, suprafața exterioară a piesei fiind bine șlefuită și lustruită. Morfologic, artefactul este compus din trei părți distincte: cea superioară, conică, interpretată ca fiind capul ecvideului; cea mijlocie, cilindrică, considerată a fi gâtul animalului și o a treia, în formă de talpă, fiind un segment ce ține de funcționalitatea artefactului și nu de morfologia onagrului.Singura parte care poartă detalii decorative este capul, mai precis partea superioară a acestuia. Aceasta prezintă două proeminențe discoidale pe partea posterioară, interpretate ca fiind ochii sau, mai degrabă, urechile animalului. Creștetul este redat ușor bombat între cele două urechi. Botul este marcat plastic, prin retragerea treptată a volumului, dar se termină brusc, drept, fiind parcă tăiat (secționat), ceea ce poate fi consecința unei reparații de epocă, când, probabil, capătul botului, care era mai lung inițial, a fost rupt.Aspectul estetic este deosebit, remarcabil, reușind să sugereze destul de corect, chiar prin abstractitatea sa, trăsăturile animalului și, comparativ cu toate piesele cunoscute la acest moment din siturile de pe Valea Mureșului, piesa aflată în patrimoniul muzeului nostru pare a avea cele mai mari dimensiuni (10,2×5×2,4 cm).

copyright © 2020 mesagerul.ro