Avem în sfârșit cifre aplicate în economie pentru 2018-2019 de la PwC: România pierde anual circa 30 mld. lei (3% din PIB) din cauza deficitului forței de muncă, și asta doar în mediul antreprenorial.Ca un exercițiu simplu de comparație, pierderea este echivalentul evaziunii fiscale pe TVA din 2017. O altă statistică arată că firmele pierd 10% din timpul productiv cu ocuparea posturilor vacante, din nou un cost enorm, mai ales pentru angajatorii industriali.Există o cerere de peste 500 mii de locuri de muncă pentru personal calificat de execuție, tehnic și administrativ în construcții, ospitalitate, comerț, manufactură, IT – care nu poate fi acoperită, deși avem statistici despre 500 de mii de tineri NEET (nu lucrează, nu se instruiesc, nu învață) și alți 400 de mii de oameni aflați în evidențele agențiilor de ocupare a forței de muncă – mulți dintre aceștia mai mult ca sigur muncind „la negru”. Oricâte tipuri de facilități fiscale s-ar da, se pare că nu atrag mai mulți muncitori în sectoarele economice care dacă ar avea resursă umană, ar exploda ca performanță.Angajatorii își fură unii altora angajații, dându-le salarii mai mari, ridicând ștacheta așteptărilor (tot mai invers proporționale cu nivelul de calificare), manevrând într-o direcție încet-încet nesustenabilă tocmai pentru ei însăși.Statul este afectat în egală măsură. Principalul motiv pentru care avansul la proiectele de infrastructură este lent și pentru care multe investiții sunt amânate rămâne deficitul de forță de muncă: vorbiți cu orice diriginte de șantier al unei lucrări publice și va confirma acest lucru,..