Contribuții istorice privind destinul tezaurului Fundației „Gojdu“ sunt aduse în atenția publică prin intermediul volumului „Elită și națiune. Fundația «Gojdu» (1871-2008)”, semnat de prof. univ. dr. Cornel Sigmirean și Aurel Pavel, lansat recent de editura clujeană Argonaut în seria „Documente. Istorie. Mărturii”.Autorii dedică un spațiu amplu prezentării contextului cultural și politic din Austro-Ungaria care a dus la crearea Fundației și reconstituie „dosarul Gojdu“, cu toate demersurile guvernelor de la București, atât din perioada 1920-1940, cât și din anii 1998-2008, pentru recuperarea proprietăților Fundației, precum și eșecurile diplomației noastre în administrarea acestui subiect sensibil în relațiile politice dintre România și Ungaria.Prin testamentul marelui mecena Emanuil Gojdu, publicat legal în februarie 1870, sunt prevăzute „stipendii acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinși prin purtare bună și prin talente, ai căror părinți nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă la îndeplinire creșterea și cultivarea copiilor lor“.Între anii 1871 și 1919, când averea sa depășea 10 milioane de coroane, Fundația „Gojdu” a contribuit prin burse la școlarizarea a peste 1.600 de români la școlile și universitățile din Europa. 19 au devenit membri ai Academiei Române, 39 au fost profesori universitari, alții au ajuns mari diplomați sau politicieni. Printre personalitățile care își datorează devenirea acestui sprijin la început de drum se numără Ioan Lupaș, Octavian Goga, Traian Vuia, Petru Groza și Dumitru Stăniloaie. Lista completă a acestora și câteva repere biografice se regăsesc în lucrarea de față, în paginile căreia se află zeci de nume care și-au pus amprenta pe istoria Sibiului.„Unificarea teritoriilor românești la 1918 a reprezentat o adevărată revoluție națională, fiind opera elitelor românești din Transilvania și din Vechiul Regat. O construcție la care Fundația «Gojdu», căreia îi dedicăm cartea de față, a avut un rol semnificativ, prin elitele politice și culturale create prin bursele acordate timp de aproape 50 de ani. Perioada interbelică, epoca de aur a istoriei României, a fost, în parte, beneficiara muncii și a creației elitelor școlarizate de fundațiile de burse, cum a fost Fundația «Gojdu», care au potențat dezvoltarea culturii și civilizației naționale”, conchid autorii.