Contribuții istorice privind destinul tezaurului Fundației „Gojdu“ sunt aduse în atenția publică prin intermediul volumului „Elită și națiune. Fundația «Gojdu» (1871-2008)”, semnat de prof. univ. dr. Cornel Sigmirean și Aurel Pavel, lansat recent de editura clujeană Argonaut în seria „Documente. Istorie. Mărturii”.Autorii dedică un spațiu amplu prezentării contextului cultural și politic din Austro-Ungaria care a dus la crearea Fundației și reconstituie „dosarul Gojdu“, cu toate demersurile guvernelor de la București, atât din perioada 1920-1940, cât și din anii 1998-2008, pentru recuperarea proprietăților Fundației, precum și eșecurile diplomației noastre în administrarea acestui subiect sensibil în relațiile politice dintre România și Ungaria.Prin testamentul marelui mecena Emanuil Gojdu, publicat legal în februarie 1870, sunt prevăzute „stipendii acelor tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinși prin purtare bună și prin talente, ai căror părinți nu sunt în stare cu averea lor proprie să ducă la îndeplinire creșterea și cultivarea copiilor lor“.Între anii 1871 și 1919, când averea sa depășea 10 milioane de coroane, Fundația „Gojdu” a ..