Dosarul are ca părți Asociația Declic și Bankwatch România, în calitate de reclamanți, și compania de stat Hidroelectrica, alături de Consiliul Județean Mureș, ca pârâți. hidrocentrala răstolițaCazul a reaprins dezbaterea asupra unui proiect cu rădăcini adânci în istoria energetică a României. Lucrările la amenajarea hidroenergetică Răstolița – care include baraj, lac de acumulare și o centrală electrică – au fost demarate în 1989, în ultimele luni ale regimului comunist. Autorizația de construire și acordul de mediu au fost emise în 1990, într-o perioadă în care legislația privind protecția mediului era aproape inexistentă. Hidrocentrala de la Răstolița a fost gândită pe finalul comunismului, actualizată în anii ’90, relansată politic după 2022 și blocată de trei ori în instanță în această vară. Pe 4 iunie 2025, Curtea de Apel Cluj a suspendat acordul de mediu care stătea la baza „lucrărilor rest de executat”.  hidrocentrala răstolițaPe 24 iulie, aceeași instanță a suspendat Hotărârea de Guvern nr. 327/2025, care permitea scoaterea definitivă din fondul forestier a 37,5263 ha pentru finalizare. În 10 septembrie, Tribunalul Cluj a dispus oprirea lucrărilor până la judecata pe fond. Faptele sunt tranșante: proiectul e aproape terminat tehnic (cca. 92%), dar juridic stă pe loc. Organizațiile Declic și Bankwatch au obținut în instanță suspendarea autorizațiilor care permiteau defrișările și lucrările finale la Răstolița. Principalele lor argumente se bazează pe mai multe date concrete:„Pentru o contribuție de doar 0,081% la producția anuală de electricitate, proiectul ar avea un impact devastator asupra mediului. Vorbim despre distrugerea unor habitate esențiale, printre care și unul dintre ultimele locuri de reproducere ale lostriței în România”, declara la 10 septembrie Viviana Stoica, coordonatoarea campaniei de hidroenergie a Bankwatch. hidrocentrala răstolițaDe partea cealaltă, compania de stat Hidroelectrica insistă că hidrocentrala este un proiect de interes național. Argumentele aduse în instanță și în spațiul public sunt următoarele: hidrocentrala răstolițaÎn plus, fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, a declarat că blocajele generate de litigii au produs pierderi masive. Hidroelectrica ar fi raportat pierderi estimate la 443 de milioane de euro pentru companie și pentru statul român.Un punct central al disputei este raportul dintre beneficiile energetice și pierderile ecologice. ONG-urile vorbesc despre distrugerea iremediabilă a habitatelor, în timp ce Hidroelectrica invocă o suprafață defrișată infimă raportat la totalul pădurilor din România.Datele oficiale arată că România are la finalul anului 2024 o suprafață forestieră de 6,93 milioane de hectare. Cele 37,52 hectare care ar urma să fie scoase definitiv din fondul forestier reprezintă doar 0,00054% din total. Practic, o fracțiune aproape invizibilă în statistici, care, în teorie, ar putea fi regenerată.Ambele tabere au câte un adevăr. Dacă luăm cifrele „reci”: 37,5263 ha din 6,93 milioane ha înseamnă 0,00054% din pădurile României. Dacă ne raportăm la cantiatea de energie: 46,3 GWh/an reprezintă ~0,081% din producția anuală, folosind ca referință ~56–57 TWh, reprezentând totalul de producție anuală al energiei electrice. Raportul aritmetic dă, într-adevăr, un „multiplicator” de circa 150 în favoarea energiei față de pădure.ONG-urile susțin că nu este vorba doar de cifre, ci de calitatea ecosistemului. În plus, zona afectată face parte din Parcul Național Călimani și găzduiește specii rare de pește, precum lostrița.Doar că legea nu îngăduie să „cumperi” aria protejată cu megawați; cere să demonstrezi că nu există alternative mai bune, că nu fragmentezi habitate, că nu distrugi locuri ..