După asaltul antiromânesc de la TVR Cluj, un nou scandal de proporții debutează în cadrul revistei Transylvanian Review. Ioan Bolovan, fost prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a direcționat ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, un protest redactat împreună cu Dl Acad. Prof. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și director al revistei Transylvanian Review, precum și cererea expresă de a radia revista Transylvanian Review de pe lista publicațiilor evaluate de către Consiliul Național al Cercetării Științifice (CNSC).Scandalul a pornit pe tema unei sinteze publicate în Transylvanian Review despre istoria românilor, unde se afirmă că în timpul pogromului de la Iași au fost asasinați 500 de evrei, în timp ce Lucian Kovacs susține că “până și lui Ceaușescu i-a fost rușine să folosească cifra aceea de 500 de evrei și a înmulțit-o cu 10. Au ieșit 5.000, aproape 8.000 la el. În realitate, cercetările din ultimii 25-30 de ani, cu acte în regulă, adică pe bază de surse arhivistice, arată că au fost peste 11.000 de victime.”În urma abuzurilor și atacurilor la adresa revistei Transylvanian Review, Ioan Bolovan a subliniat că va înainta cauza în instanță, pregătindu-se un dosar pentru calomniere.Atacuri din partea directorului Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Lucian Nastasă Kovacs, au avut loc la adresa revistei Transylvanian Review, subliniază Ioan Bolovan.„Conform contestatiei/memoriului transmis la sfârșitul anului trecut Comisiei de Stiinte Umaniste, am sesizat in extenso ilegalitățile comise și abuzurile în legătură cu revista noastră. Considerăm că ea nu are ce să caute pe o listă profund viciată de subiectivismul unor detractori constanți ai nostri, care nu de puține ori au lansat în spațiul public ofense și jigniri la adresa noastră. Mostre ale acestor atacuri suburbane la adresa noastră lansate de dl Lucian Nastasa Kovacs (…) numeroase sunt în dosarul pe care îl pregătim să îl înaintăm instanței pentru calomniere”, a subliniat fostul prorector UBB, Ioan Bolovan.Lucian Nastasă Kovacs a preluat un text pe care l-a postat în mediul online și sună cam așa: „Eu o prefer pe Șoșoacă în Parlament. Gândiți-vă că pe locul ei ar fi intrat pe listele AUR academicianul-șef Ioan Securel Pop [„Securel” îmi aparține (la sugestia unui comentator), să nu confundați cumva cu Aurel/Aiurel, un prea onorabil bătător al câmpilor]. Ce credibilitate imensă ar fi căpătat în marea masă aburelile lui protocroniste, spuse cu morgă de statuie publică. Așa, Soșoacă face mai mult circ și oricum trebuie reprezentat în Parlament și mahalagismul, e o nișă babană. Ne mai refulăm. Ca nație, zic”.Printr-o altă postare publicată pe Facebook, directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca transmite: “Rușine celor care l-au ținut mereu în brațe pe ultimul din listă, aducându-l în așa-zisul „corp academic” pe ușa din dos! Există totuși o limită a imposturii, iar complicii – deloc mai breji – vor da cândva seama, indiferent de cât AUR se află acum pe costumele lor caraghioase!”Gazeta de Cluj a încercat să ia legătura cu Președintele Academiei Române în legătură cu acest subiect, însă Ioan-Aurel Pop nu a putut discuta din cauza unor probleme personale în care era implicat. Și Ioan Bolovan a fost contactat de reporter, însă acesta a transmis că nu mai dorește să discute pe acest subiect. Viceprimarul Consiliului Județean Cluj Marius Mînzat nu a putut fi contactat pentru a-și exprima un punct de vedere pe acest subiect întrucât se află în concediu medical. Ulterior, Gazeta de Cluj a luat legătura și cu directorul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Lucian Nastasă Kovacs, pentru a-i cere un punct de vedere în legătură cu cele întâmplate. Redăm integral declarația sa:“Nu cred că veți găsi undeva, cu subiect și predicat, nume proprii invocate de mine. Printre altele, eu sunt și istoric și am mai multe cărți decât au ei pe tema Holocaustului, a Istoriei Evreilor. Cum ați dori dumneavoastră să reacționez eu, când domniile lor, în acea sinteză despre istoria românilor afirmă că în timpul pogromului de la Iași au fost asasinați doar 500 de evrei, când li se atrage atenția asupra acestui deficit de cercetare, nu de către mine, ci de către Institutul din Secretariatul General al Guvernului, la care se adaugă și alți istorici. Eu vin cu un text în care spun, fără a le menționa numele, ci ca și principiu general – că până și lui Ceaușescu i-a fost rușine să folosească cifra aceea de 500 de evrei și a înmulțit-o cu 10. A ieșit 5.000, aproape 8.000 la el. Când în realitate, cercetările din ultimii 25-30 de ani, cu acte în regulă, adică pe bază de surse arhivistice arată că au fost peste 11.000 de victime. Iar domniile lor recidivează, adică scot și o a doua ediție și păstrează aceeași cifră. Eu, ca istoric, care mi-am câștigat dreptul de a avea opinii, de a fructifica rezultatul cercetărilor mele, pentru că toată lumea știe că de o viață trăiesc în arhive și fac cercetări și nu cred eu că au citit ei câte cărți am scris eu. Atunci, eu cum să reacționez? Să tac din gură? Ca atare, domniile lor care sunt obișnuite să facă dosare… Trebuie să rețineți câteva aspecte.Unu la mână, eu nu numai că nu-i am prieteni pe Facebook, ci îi am blocați. Ca atare, domniile lor ar trebui să nu aibă acces la intervențiile mele. Doi la mână, rețineți ce vă spun – sunt extrem de responsabil pentru fiecare cuvânt, pentru fiecare virgulă pe care o pun, nu numai în cazul acesta, ci în cazul oricărei postări. Sunt responsabil pentru fiecare cuvânt, fiecare idee pe care o aștern. Mă așteptam de la un Președinte de Academie să fie și el responsabil pentru ceea ce afirmă. Trec peste faptul că domnia sa spune aberații de multe ori, în legătură cu limba română, în legătură cu istoria românilor, aberații taxate nu neapărat de mine, ci de multă altă lume, chiar de specialiști din istorie, arheologie ș.a.m.d. Ca atare nu știu de ce aș fi eu singurul care atentează la bunul renume al celor doi.Motivația este de cu totul altă natură, ce ține de ordin instituțional, și anume este o grijă a lor față de mine ceva mai veche. Eu personal nu am nici în clin, nici în mânecă cu ei. Chiar nu am relații de prietenie, dar probabil își doresc să își facă un nume atacându-mă pe mine. Un lucru trebuie să rețineți – cei care utilizează calomnia sunt chiar ei doi. De ce? Pentru că afirmă cu subiect și predicat, cu certitudine, că eu aș fi contribuit sau aș fi pionul principal care a dus la declasificarea Transylvanian Review. Domniile lor au intrat într-o capcană. Unu la mână, acele comisii sunt secrete. Dacă cumva au avut acces pe căi oculte la numele celor care au evaluat revista, vor constata cu surpriză că numele meu nu configurează printre ei acolo. Ca atare, eu îți spun ție că nu am făcut parte din acea comisie de evaluare. Toată lumea știe că în cei 62 de ani nu m-a găsit nimeni cu vreo minciună. Tocmai asta îi supără pe domniile lor, pentru că fiind în institut cu ei, eu mă mai exprim în legătură cu o temă de cercetare, că poate ar fi bine să facem așa, că poate e așa. Instituțiile de cercetare nu sunt moșia lor proprie, ele sunt conduse de un Consiliu Științific. Ca atare, Consiliul acela trebuie să se exprime. Faptul că nu toată lumea este de acord cu ei, asta nu înseamnă că este nici calomnie, nici ofensă, nici nimic. Sunt puncte de vedere. Văd că nu s-a sesizat nimeni că alții l-ar fi calomniat, tocmai în cazul meu. Rețineți și acest lucru cu amenințarea, că este o amenințare ca să-mi închidă gura. Ceea ce nu se va întâmpla pentru simplul motiv că până la vârsta de 62 de ani eu nu am călcat într-un Tribunal. N-am avut probleme, pe când domnul Bolovan a avut nenumărate procese de calomnie, ca atare domnia sa este un procesoman, deci nu mă intimidează că face lucrul acesta pentru că domnia sa este cel care produce o calomnie la sigur. El știe sigur că eu nu sunt în acea Comisie.Rețineți dumneavoastră acum, dezvălui acest lucru din culisele acelor Comisii care s-au făcut, sunt sute de oameni, 100 și ceva de oameni care fac evaluarea, eu nu sunt, n-am fost implicat în această revistă. Și asta mă bucură și vă spun de ce – fiindcă înseamnă că și alții gândesc în maniera în care crede el că aș gândi eu. Eu nu vă spun care este părerea mea despre această revistă, de exemplu. S-au exprimat specialiștii, dar un lucru trebuie să știți – că domnia sa invocă că revista lui ar fi fost , să facă dovada că a fost , ea nu a fost ISI. Condiția ca o revistă să fie (…) indexată I..