Mesagerul.ro

7 mai 2020: Astăzi se împlinesc 82 de ani de la moartea poetului pătimirii noastre, Octavian Goga

7 mai 2020: Astăzi se împlinesc 82 de ani de la moartea poetului pătimirii noastre, Octavian Goga

Octavian Goga, unul dintre cei mai buni prieteni ai poetului Ady Endre, este poetul român care  a detestat din tot sufletul programul de maghiarizare a naționalităților

Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 07 mai, 2020în: IN MEMORIAMNiciun comentariu Listare EmailOctavian Goga, unul dintre cei mai buni prieteni ai poetului Ady Endre, este poetul român care  a detestat din tot sufletul programul de maghiarizare a naționalităților nemaghiare, un proces de maghiarizare instituționalizat, care devenise tot mai agresiv pe vremea sa (n.r. legile școlare Trefort și Apponyi, adevărate instrumente de maghiarizare forțată). Pe lângă limba maghiară, tinerii proveniți din rândul naționalităților nemaghiare erau forțați să asimileze și să-și însușească ideea de apartenență nu doar la „patria” ci și la națiunea ungară. Fenomenul maghiarizării a apărut din nevoia de a mări numărul celor care se identifică cu o etnicitate maghiară, dat fiind faptul că dupa 1526 Ungaria era dominată de străini de diferite naționalități: turci, austrieci (habsburgi), germani, slavi, români/vlahi, etc.Iată ce scria în 1892 atunci când urma cursurile liceului de stat din Sibiu (n.r. azi Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”), revoltat de atmosfera tot mai intensă și mai brutală a procesului de maghiarizare din instituțiile de învățământ din Transilvania:„Curând, pe măsură ce primeam noţiunile de cultură străină, mi-am dat seama că trebuie să instrumentez un proces de eliminare conştientă, pentru ca această cultură, pe care o primeam, să nu mă facă un fel de ienicer al civilizaţiei ungureşti. Trebuia să bag de seamă ca această instrucţie zilnică să fie de esenţă pur cerebrală, fără să atingă resorturile intime ale sufletului şi fără să lase urme în conştiinţa mea naţională”.Octavian Goga  a fost prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920.RUGĂCIUNERătăcitor, cu ochii tulburi,Cu trupul istovit de cale,Eu cad neputincios, stăpâne,În faţa strălucirii tale.În drum mi se desfac prăpăstii,Şi-n negură se-mbracă zarea,Eu în genunchi spre tine caut:Părinte,-orânduie-mi cărarea!În pieptul zbuciumat de doruriEu simt ispitele cum sapă,Cum vor să-mi tulbure izvorulDin care sufletul s-adapă.Din valul lumii lor mă smulgeŞi cu povaţa ta-nţeleaptă,În veci spre cei rămaşi în urmă,Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.Dezleagă minţii mele tainaŞi legea farmecelor firii,Sădeşte-n braţul meu de-a pururiTăria urii şi-a iubirii.Dă-mi cântecul şi dă-mi luminaŞi zvonul firii-ndrăgostite,Dă-i raza soarelui de varăPleoapei mele ostenite.Alungă patimile mele,Pe veci strigarea lor o frânge,Şi de durerea altor inimiÎnvaţă-mă pe mine-a plânge.Nu rostul meu, de-a pururi pradăUrsitei maştere şi rele,Ci jalea unei lumi, părinte,Să plângă-n lacrimile mele.Dă-mi tot amarul, toată trudaAtâtor doruri fără leacuri,Dă-mi viforul în care urlăŞi gem robiile de veacuri.De mult gem umiliţii-n umbră,Cu umeri gârbovi de povară…Durerea lor înfricoşatăÎn inimă tu mi-o coboară.În suflet seamănă-mi furtună,Să-l simt în matca-i cum se zbate,Cum tot amarul se revarsăPe strunele înfiorate;Şi cum sub bolta lui aprinsă,În smalţ de fulgere albastre,Încheagă-şi glasul de aramă:Cântarea pătimirii noastre.https://www.buletindecarei.ro/Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mailPartajează asta:PartajeazăFacebookPinterestEmailListareWhatsApp

copyright © 2020 mesagerul.ro