La 23 februarie 1821 conducătorul Eteriei, Alexandru Ipsilanti (fiul domnitorului fanariot Constantin Ipsilanti, general în armata rusă şi aghiotant al ţarului), a dat o proclamaţie către locuitorii Moldovei, prin care le garanta persoana şi averea, îşi anunţa intenţia de a trece în Grecia pentru a-şi elibera patria, şi-i asigura că dacă turcii vor intra în ţară „o putere straşnică este gata să pedepsească îndrăzneala lor”, făcând astfel aluzie la intervenţia Rusiei.Cu o zi înainte, la 22 februarie, Alexandru Ipsilanti trecuse Prutul, în fruntea unui mic corp de oaste (inclusiv „batalionul sacru”, format din tineri aristocraţi greci, constantinopolitani de origine), şi sosise la Iaşi, unde l-a asigurat pe domnul fanariot Mihai Suţu de sprijinul pe care Rusia îl acorda mişcării sale în vederea eliberării Greciei şi de iminenţa intrării unei puternice armate ruse în Moldova, în cazul unei intervenţii otomane, indică lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).După cum arată istoricul Andrei Oţetea în ampla sa lucrare „Tudor Vladimirescu şi mişcarea eteristă în ţările româneşti” (publicată de Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice, Bucureşti, 1945), în seara zilei de 22 februarie 1821, Alexandru Ipsilanti, în uniformă de general rus, a trecut Prutul pe la Sculeni, iar între cei care îl însoţeau se aflau şi fraţii săi Gheorghe şi Nicolae, precum şi cumnatul său, prinţul Cantacuzino-Deleanu, colonel în armata rusă. La graniţa Moldovei, Ipsilanti a fost primit de o gardă de 200 de arnăuţi, care l-a condus până la Iaşi. În Moldova, Alexandru Ipsilanti a izbutit să câştige pentru cauza Eteriei şi pe domnul fanariot Mihai Suţu. Prin aceasta, eteriştii s-au asigurat de toate resursele Moldovei şi de o bază largă pentru pregătirea revoluţiei, arată istoricul Andrei Oţetea.„Declanşarea, la 22 februarie, a mişcării eteriste, ale cărei forţe înarmate au trecut, cu aprobarea tacită a autorităţilor ţariste, în principatele române extracarpatice – corelată cu ridicarea la luptă a grecilor din Peloponez -, precum şi lansarea unei imprudente proclamaţii a generalului Alexandru Ipsilanti – prin care lăsa să se înţeleagă că grecii beneficiau de sprijinul politic şi militar al Rusiei – au dus la precipitarea evenimentelor, exercitând totodată şi o influenţă negativă asupra revoluţiei române. Prin acţiunea lor eteriştii au căutat să provoace o intervenţie militară a Rusiei pentru a restabili o situaţie pe care Poarta nu o mai putea controla”, se arată în „Istoria militară a poporului român” (Editura Militară, Bucureşti, 1987).Prin proclamaţia din 23 februarie 1821 Alexandru Ipsilanti anunţa că nu face decât să străbată ţările româneşti în drum spre Grecia şi îndemna populaţia să îşi vad..