Ziua de 24 februarie oferă două motive de sărbătoare, unul laic și celălalt religios. Primul se referă la omagierea Zeului Dragostei la români – Dragobete – iar cel de al doilea vizează evenimentul cu profuncă încărcătură spirituală, numit Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Valentine’s Day în variantă autohtonă După cinstirea Zilei Mondiale a Iubirii (Valentine’s Day) pe 14 februarie, a venit acum momentul evocării simbolului dragostei românilor – Dragobetele. Numele personajului amintit are o provenienţă interesantă. El conţine elementul lexical „drag” şi sufixul „bete” având o vechime greu de precizat, etimologia apelativului fiind încă incertă. Unele surse afirmă că acest Zeu al Dragostei ar fi existat în folclor încă de pe vremea lui Burebista, dacii socotindu-l pe Dragobete o divinitatea specială ce patrona dragostea, afecţiunea şi jurămintele de amor ale pământenilor, dar ocrotea şi fiinţele necuvântătoare.O ipoteză plauziblă se referă la faptul ca Dragobete ar putea proveni din slava veche, „Dragu biti” însemnând „A-i fi drag cuiva”. Am aflat şi de varianta potrivit căreia numele derivă din cuvintele dacice „Trago” („Ţap”) şi „Pede” („Picioare”). Se ştie că ţapul simbolizează puterea de procreare, fecunditatea. Cu timpul „Trago” s-a metamorfozat în…„Drago”, iar „Pede” în „Bete” (cum se numesc în popor cingătorile înguste din material textil).Folcloriștii afirmă că pe la sfârşitul secolului al XIX-lea au fost descoperite şi alte denumiri pentru această sărbătoare populară, precum „Sântion de februarie”, „Dragostitele” ori „Cap de Primavară”, anticipând venirea Mărţişorului.În unele povestiri populare Dragobetele este numit Zeu al dragostei, fiind socotit şi Logodnicul păsărilor. Aceasta întrucât oficiază în mod simbolic „Nunta” în cer a înaripatelor care n-au plecat în ţările calde. Păsările care rămân aici peste iarnă se adună şi îşi caută parteneri pentru împerechere, după care trec la construirea cuiburilor. Se întâmplă, totuşi, ca unele zburătoare să rămână singure şi în acest caz rămân cel puţin un an solitare.Dragobetele este pentru români nu doar un ocotitor al necuvântătoarelor cerului, ci mai ales o Divinitate a iubirii pământene. Lumea satului îl evoca odinioară spre finele lui Făurar ca pe un personaj cu totul special, plăcut la vedere, iubăreţ, numit şi Năvalnicul, fiindcă una-două cucerea inimile fetelor.Variante internaționale:Amor, Cupidon, Eros Legendele îl înfățișează ca pe un flăcău chipeş, înalt, cu trăsături perfecte, cuceritor înnăscut. Tânărul vrăjea fecioarelor, înfierbânta minţile şi inimile nevestelor proaspăt căsătorite, care toate oftau dorul lui. De unde şi vorba, „Dragobetele sminteşte fetele”.Mitologia populară românească i-a asigurat un loc distinct acestui Cupidon de prin părţile locului, simbol al tinereţii şi pasiunii năvalnice.Un simbol al iubirii există în toate culturile, în mitologia greacă s-a numit Eros, respectiv Cupidon sau Amor – în mitologia romană, termeni rămaşi până în ziua de azi.Aflarea Capului Sf. Ioan BotezătorulDar pe lângă evenimentul cu caracter lumesc amintit, pe 24 februarie are loc şi o Sărbătoare religioasă importantă: Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Precizăm că există trei etape distincte ale Găsirii şi Regăsirii Capului lui Ioan Botezătorul. Multe peripeţii şi întâmplări incredibile legate de ascunderea, descoperirea, mutarea, din nou dosirea preţioasei rămăşiţe pământeşti a Sfântului, au făcut ca amintita relicvă să devină una dintre importantele moaşte a..