Este de-a dreptul uimitoare puternica influenţă a limbii române asupra secuilor, care trăiau într-o mare de români. Am văzut că numeroşi secui descrişi în documente din secolele XVIII-XIX, datorită faptului că erau daţi în urmărire, cunoşteau şi limba română. Apoi foarte multe documente atestă valul de împrumuturi de cuvinte în limba lor de la români, şi încă din secolele XVI-XVIII (mai înainte de secolul XVI nu sunt documente, dar cu siguranţă că împrumuturile vin de pe la stabilirea secuilor în Transilvania). A se vedea mai jos şi cuvântul sâmbră, care ca şi cuvântul clacă reprezintă o formă atât de umanistă de colaborare între oameni, o formă de civilizaţie admirabilă. Şi este foarte bine că secuii s-au orientat după aceste obiceiuri româneşti. Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară, cu menţiunea localităţii/zonei şi anul atestării documentare.– sâmbră (întovărăşire pentru efectuarea unei munci în comun)/ a se însoţi/sâmbri/a face sâmbră cu cineva, cuvânt românesc de origine slavă,..