Mesagerul.ro

Jurnal din anii ciumei Covid 19 A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească? (XXI)

Jurnal din anii ciumei Covid 19  A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească? (XXI)

Kriza János (1811-1875), etnograf, poet, traducător, membru al Academiei Ungare de Ştiinţe, episcop unitarian al Transilvaniei a cules versurile unui superb cântec secuiesc: A macskának fejér lába/Aval mönyök Móduvába/Onnet hozok oláh fátát/Aval jarjuk a zsukátát (Piciorul alb al pisicii/Cu care plec în Moldova/De unde aduc fată româncă/ Cu care dansez jucata. Kriza explică apoi versul, astfel: „Mama, tatăl sau doica iau copilul mic pe genunchi şi-l leagănă, cântând pe aceste versuri”. Fireşte că versurile sunt şi un omagiu adus frumuseţii fetei românce din Moldova vecină, cu imaginea căreia au fost legănaţi mulţi copii de secui. Episodul atestă legăturile permanente ale secuilor cu Moldova, dar şi cu Ţara Românească, precum şi împrumutul de cuvinte româneşti de bază, aici fată şi dansul jucata. Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară până la 1918, răspândite doar pe teritoriul Transilvaniei, în ordine alfabetică, doar cu menţiunea primei atestări documentare şi a localităţii/zonei (în paranteză, cu italice, forma preluată de maghiari):– dacă de la mine (dake dela mine – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;– dacă-i dereptate (dakei dereptáte – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;– dacă sunt [este] sacul bun fărtate (daku szent szácu bun fertate – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;– dară (de la dar, conjuncţie, etimologie necunoscută) – (dáre – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;– dară tu ce mai (dare tu cse main – în textul Viflaimului) – 1888, Beclean, scaunul Odorhei;-dascăl (de origine slavă, învăţător român de la ţară) (dászkel) – 1714, zona Turda-Arieş, este pomenit Popa George;-delniţă (de origine slavă) în derivate: (delnicácska) – 1715, Ponor;-dereptate [dreptate, de la drept, lat. directus] (vezi: dacă-i dereptate);-desagă (din slavă) (gyeszág) – 1915, Câmpulung pe Tisa (MM);– destul o cere (desztul o csere – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;– diac (de origine slavă) (diák) – 1905: Giurgeu;– dobândă (de origine slavă, aici în sens de avere) (dobendá) – 1893, Ozun;– dobândi (de origine slavă) – (dobendál/debendál/dobondál) – 1863, Trei Scaune;-dohot (de origine ucraineană) (degettet) – 1754, Tîrgu Secuiesc;– doi bani (în sens depreciativ, de mică valoare) (Dojbán) (nume de câine) – 1863, Secuime;– doină (etimologie necunoscută) (Dajna) (nume de animal) – 1880, Ciucsângeorgiu;– doini, a ~ (în sens depreciativ, a cânta fals) (dajnál) – 1893, Secuime;-domn (din lat. dominus, aici în sens de supranume) (Domnu) – 1900, Calnic, Trei Scaune;-domnişoară (domnisara) – 1903, Păucişoara;-doniţă (donyica) – 1752, Geoagiu de Jos, comitatul Hunedoara, sunt pomeniţi Alb Oprea şi Pacalina Petru;– dop (dop) – 1876: Secuime;– dor (din latina populară dolus) (Daru – în nume de boi) – 1863: Secuime;-dormit (de la a dormi, lat. dormire, în sens de somn) (dormit) -1903, Păucişoara;– drac (de la drac, din lat. draco) (drákuly) – cca.1680- cca. 1715; şi în toponim: Dracea (Dracsa) (toponim provenit – spune legenda – de la un român pe nume Dracea, care ar fi fost spânzurat în acel loc, cf. Kriza János) – 1897: Şoimuşu Mic, judeţul Odorhei;– draniţă (de orig. slavă, şindrilă mai grosolan prelucrată) (drányica) – 1732, Archiud, comitatul Cluj;– drăgan (de la drag, de origine slavă, soldat din Ţara Românească) (dragány) – 1653, în Veress, Documente;– drugă (de orig. slavă, fus mare pe care se toarce fuiorul gros pentru urzeală de saci etc.) (durgá) – 1770: Trei Scaune;– drum (de orig, slavă) (Durumoly – în nume de cai) – 1863, Secuime (Drumo);-drum bun (în sens de pornire) (drum bun) – 1903, Păucişoara;– druşcă (de orig. ucraineană, prietenă a miresei) (duruska) – 1907, Secuime;– dubă (în sens de piuă) (duba) – 1903, Jeledinţi (HS);– dugheană (de origine turcă) (dogány) – 1827, Secuime;– duşman (de origine turcă) (dusman)- 1656, într-o scrisoare a capichihaiei ardelene la Constantinopol, cu referire la voievodul Ştefan;– fată (din lat. feta) (fáta) (exclusiv pentru românce) – 1659, făra menţiunea localităţii;– făgeţel (de la fag, din lat. fagus) – (Fageczel) (toponim) – 1894, [Miercurea Ciuc] deal la graniţa Ciucului cu Moldova;– fără gând – (firágond) (în special în expresia firokontra dolgozik – lucrez fără nici un gând) – 1838: Secuime;– fătărău – (fataró/pataró) – 1) bărbat, cocoş etc. hermafrodit – 1863, scaunul Mureş, Kriza (inclusiv în porecle: (Te Fatáro);..

copyright © 2024 mesagerul.ro