Mesagerul.ro

ARTIȘTI COVĂSNENI: ALEXANDRINA ELENA CĂȘUNEAN-VLAD

ARTIȘTI COVĂSNENI: ALEXANDRINA ELENA CĂȘUNEAN-VLAD

Dumnezeu dă unora mai mult decât altora… Artiștilor – talentul, despre asta vorbesc acum. Din imaterial ei moștenesc felul de a vedea altcumva lumea și, ca să ne-o arate și nouă (pe cât vom putea-o pricepe, desigur), o transpun material în artele grafice ale desenului sau picturii. O transpun în acel fel-altfel, original, adică. Măsura unui artist e originalitatea.Seria de articole ARTIȘTI COVĂSNENI își propune să vă facă cunoștință cu tineri artiști care pun în creații o părticică din sufletul lor. Tineri cu care ne mândrim. Pentru că au talent.  *** Întotdeauna am iubit oamenii care fac ce le place mai mult și ce simt că trebuie să facă, oameni care iau decizia de a face ceva din pasiune. Și, mai ales, o fac bine, cu rezultate ireproșabile. Astăzi vă invit să faceți cunoștință cu un astfel de om, care-și transformă simțirile în tablouri pe care nu ne mai săturăm să le privim: Alexandrina Elena Cășunean-Vlad. O pictoriță și graficiană talentată, care a luat microbul picturii (mai degrabă, s-a născut cu el), apoi n-a mai scăpat. Căci pasiunea asta te cheamă, te ademenește… Vorbind cu Alexandrina, am încercat să-i aflu secretele. Dar nu e vorba de niciun secret. Este vorba de talent, studiu, influențe, inspirație, dar, mai presus de toate, multă muncă. Simplu, nu?Am cunoscut-o pe Alexandrina prin 2018 – scrisesem Poveste din Voineștii Covasnei, o poveste cu personaje și întâmplări închipuite, așa cum sunt în povești (cu mențiunea că și oamenii și faptele din cărticică sunt urziți din realități care de multă vreme se  întâmplă la noi, la mocanii din Voineștii Covasnei) și căutam pe cineva să ilustreze cartea, pe baza explicațiilor încropite de mine. Sora mea mi-a vorbit de Alexandrina. Am contactat-o și i-am explicat ce vreau. A acceptat imediat și timpul mi-a dovedit că nu am greșit – Alexandrina a înțeles perfect ce aștept de la ea și s-a implicat în acest proiect cu toată energia ei creatoare. A urmat o colaborare frumoasă, cu desene pentru alte două volume (Poveste despre noi, dacii din curbura Carpaților, Editura Eurocarpatica, 2019 și  Povestea comorii voineștenilor, Editura Eurocarpatica, 2020) și recunosc oricând că aceste povești ar fi mai sărace și fade fără desenele Alexandrinei.Covăsnenii o cunosc pe Alexandrina ca fiind cea care le face evenimentele importante din familie să aibă culoare și farmec – căci munca și îndemânarea ei le garantează un decor de vis. Tot Alexandrina face decorațiuni și ornamente de sezon pentru interiorul unor cămine primitoare. Eu am fost impresionată de modul în care reușește să recondiționeze obiecte vechi, dându-le o nouă viață, prin modalități care nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte – așa și-a amenajat casa, într-un stil deosebit, un spaţiu plin de culoare în care să poată să creeze în linişte.Și, în timpul liber, Alexandrina pictează. Își lasă pe pânză frământări și căutări și suflet. Eu am văzut în picturile ei libertate de gândire, fermitate feminină, sinceritate și originalitate. Deocamdată, a pictat aproximativ 100 de tablouri, care se află acum prin țară sau în străinătate (cel mai departe, în Senegal), însă, cu siguranță, acesta este de abia începutul. Dacă s-ar fi născut într-un mare oraș european – centru al artelor, ar fi avut șanse să expună la Grand Palais în Paris sau la Metropolitan Museum of Art din New York. Cel puțin, așa îmi place mie să cred.Născută în Covasna, în noiembrie 1985, a fost elevă a Școlii Gimnaziale „Avram Iancu” din Voinești, apoi a liceului covăsnean. Dar a avut un vis. Despre cum și l-a realizat, dar și despre alte lucruri interesante (care e superputerea ei, de ce își semnează lucrările cu numele de dinainte de căsătorie, care e pictorul ei preferat, pașii realizării unui tablou, tehnica preferată și multe altele) ne povestește Alexandrina în cele ce urmează: După liceu, am plecat la Iași pentru a-mi urma visul și anume acela de a deveni pictor. M-am înscris la Universitatea de Arte „George Enescu” unde, fără pregătire în prealabil, am trecut cu brio peste admitere. A fost prima oară când m-am așezat în fața unui șevalet. Eram singura candidată din sală care nu absolvise un liceu de specialitate. Am urmat studiile de artă murală sub îndrumarea profesorului Jeno Mihail Bartos care, culmea, era de loc din Zăbala și care m-a susținut foarte mult; eram de-a lui, ardeleancă. Au fost 4 ani superbi, în care am învățat foarte multe despre artă. Și vreau să vă spun că la facultatea de arte nu se învață doar desenul și pictura; am învățat geometrie, anatomie, istorie și literatură. Cu talentul și inspirația te duci tu, astea nu se învață. În timpul facultății am abordat toate tehnicile picturii, dar am rămas fidelă acrilicului. Lucrarea mea reprezentativă din acea perioada este lucrarea de licență, care este expusă la Casa de Cultură a Studenților din Iași și este o lucrare murală de 6/3 metri.După terminarea studiilor am rămas în Iași, crezând că voi găsi să lucrez în domeniul artelor vizuale. Dar nu a fost așa și am înțeles că este un domeniu care te alege pe tine și nu tu pe el. Am revenit acasă și am intrat în învățăm..

copyright © 2024 mesagerul.ro