Mesagerul.ro

DOCUMENTAR: 180 de ani de la naşterea criticului literar Titu Maiorescu

DOCUMENTAR: 180 de ani de la naşterea criticului literar Titu Maiorescu

Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 15 februarie, 2020în: DocumentarNiciun comentariu Listare EmailCriticul literar Titu Maiorescu, estetician şi om politic, fondator al grupării literare şi politice „Junimea”, s-a născut la 15 februarie 1840, la Craiova. A început studiile în oraşul natal (1846-1848), iar după peregrinări împreună cu familia la Bucureşti, Braşov, Sibiu, Blaj, le-a continuat la Braşov (1850-1851). În perioada 1851-1858 a studiat la Academia Theresiane din Viena.În perioada în care era elev, a tradus o povestire din J. Paul, care a fost publicată în „Gazeta Transilvaniei”, scriind câteva rânduri în care blama literatura franceză de foileton şi aprecia literaturile engleză şi germană.În 1858, s-a înscris ca student la filosofie la Universitatea din Berlin, iar în 1859 a obţinut doctoratul în filosofie la Giessen. A urmat licenţa în litere şi filosofie la Sorbona (1860) şi în drept (1861), tot la Paris. În această perioadă a colaborat cu studii filosofice la revista germană „Die Gedanken”, iar în 1861 i-a apărut, la Berlin, cartea „Einiges Philosophische in gemein fasslicher Form”.După ce a conferenţiat la Berlin şi Paris, în 1861 s-a întors în ţară, unde a început o carieră didactică şi politică foarte bogată, în paralel cu aceea de jurist, conform Dicţionarului scriitorilor români, Editura Albatros, 2001. A fost procuror la Tribunalul Ilfov (1862). În acelaşi an a fost numit profesor la Universitatea din Iaşi şi director al Gimnaziului Central din acelaşi oraş, el fiind primul care a introdus în România metoda seminarizării studenţilor. În 1863 a fost numit decan al Facultăţii de Filosofie, apoi rector al Universităţii din Iaşi şi director al Şcolii Normale „Vasile Lupu” (1863-1868).Din 1884 a fost profesor de logică şi filosofie la Universitatea din Bucureşti şi rector al acesteia (1892-1897), funcţie din care a demisionat din motive politice (1897). În 1909 s-a pensionat din învăţământ. În paralel cu activitatea didactică a profesat şi ca avocat.În 1863-1864, împreună cu P.P. Carp, V. Pogor, I. Negruzzi, Th. Rosetti, a iniţiat o serie de conferinţe publice, pe teme de filosofie, psihologie, logică, literatură, ce au marcat începutul activităţii societăţii „Junimea”, înfiinţată la Iaşi, care a avut, din 1867, ca organ de presă revista „Convorbiri literare”, apărută tot la Iaşi.Mentor spiritual al „Junimii”, Titu Maiorescu a avut un rol deosebit în impunerea unor scriitori ai vremii, ca Ion Creangă, I.L.Caragiale, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, A.D. Xenopol ş.a., prin publicarea şi susţinerea acestora în revista şi cenaclul „Junimii”.A fost membru al Societăţii Academice Române (20 iulie 1867), fiind unul dintre întemeietorii acesteia, şi vicepreşedinte al Academiei Române (15 apr. 1880 – 5 apr.1884; 5 apr.1886 – 28 mart.1887).Spiritul critic maiorescian, pe lângă „megalografie”, termen ce definea climatul unei extreme „euforii” culturale, şi-a îndreptat atacurile asupra unui fenomen, cel puţin tot atât de alarmant, potrivit Dicţionarul scriitorilor români: „neadevărul” şi „falsitatea” civilizaţiei româneşti contemporane. „Ne-am rezumat mereu la preluarea unor ‘aparenţe’ ale culturii apusene; am înfiinţat Societatea Academică Română, am înfiinţat atenee, asociaţiuni de cultură, o şcoală de belle-arte, un conservator de muzică, gliptoteci etc”, declara Maiorescu, potrivit dicţionarului amintit. Toate acestea i se păreau însă a constitui doar „un edificiu fictiv”. Statuia lui Titu Maiorescu din Rotonda scriitorilor (Rondul Roman), Parcul Cişmigiu,Bucureşti, 1943Foto: (c) AGERPRES FOTO/ARHIVACa estetician, Maiorescu are marele merit de a fi pus bazele teoretice ale „criticii estetice”, ale unei critici ce porneşte de la principiul separaţiei valorilor culturale. O deosebită semnificaţie deţine, în această perspectivă, definiţia pe care marele critic o dă noţiunii de „frumos” şi aceleia de „poezie lirică”. Noţiunea de „frumos” este pentru prima dată abordată într-o conferinţă rostită la 10 martie 1861, la Berlin, în care Maiorescu afirmă că „Frumosul nu este decât deplina pătrundere a ideii cu aparenţa sensibilă”.O defini..

copyright © 2024 mesagerul.ro