Mesagerul.ro

Fără victoria Armatei Române de la Valea Uzului nu ar fi fost posibilă Marea Unire din 1 Decembrie 1918

Fără victoria Armatei Române de la Valea Uzului nu ar fi fost posibilă Marea Unire din 1 Decembrie 1918

Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 21 octombrie, 2019în: ȘtiriNiciun comentariu Listare EmailIstoriografia românească s-a axat foarte puţin pe victoriile militare româneşti din toamna lui 1916 de pe trecătorile Carpaţilor Orientali, care au ţinut în loc ofensiva Puterilor Centrale şi Moldova nu a căzut sub ocupaţia străină, rămânând „triunghiul de foc” al României libere, care a pregătit victoriile strălucite din vara lui 1917 de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Dacă eroii români nu ar fi câştigat bătălia de la Valea Uzului din octombrie 1916, inamicul cădea în spatele armatelor române de pe aliniamentul Focşani – Nămoloasa – Mărăşeşti. În acest context aprig şi dramatic bătălia victorioasă de la Valea Uzului este mai importantă decât înfringerile celebrate de la Valea Jiului, Topolog sau Valea Oltului din toamna lui 1916.Operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați a fost a treia operațiune strategică desfășurată de Armata Română. Această operațiune a avut loc în primele luni de campanie militară de la intrarea României în Primul Război Mondial. Ofensiva armatei române a avut un pronunţat caracter manevrier, prin acţiuni de întoarcere şi învăluire, dar şi frontale. Grupurile din acoperire au trecut la ofensivă prin ruperea apărării inamicului în fâşii cu o dezvoltare frontală cuprinsă între 16 şi 30 km, astfel: Grupul „Bistriţa” – 30 km, grupul „Bistricioara” – 20 km, Grupul „Bicaz” – 16 km, Grupul „Ghimeş” – 30 km, Grupul „Uz” – 20 km şi Grupul „Oituz” – 20 km33.  Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile”.Arhiducele austriac Carol turbat de furie a insistat ca planul de ofensivă al Puterilor Centrale împotriva României să prevadă și participarea trupelor austro-ungare dornice de revanşă faţă de umilitoare înfrângeri din Ardeal, unde honvezii s-au făcut de râs în faţa baionetei valahe. Carol dorea să învingă Armata 1 română și să pătrundă în Moldova. În același timp, Armata 9 germană a lui Falkenhayn trebuia să atace România prin trecătorile Carpaților Meridionali, într-o direcție divergentă de cea austro-ungară. Ofensiva austro-ungară din nordul frontului român, în munții Sucevei și Neamțului, a eșuat, fiind respinsă cu artileria și cu tirul infanteriștilor curajoşi. Un detașament austro-ungar a fost decimat de români la pichetul Bolovăniș, fiind capturați doi ofițeri și 65 de soldați. Brigada 74 honvezi s-a mulțumit cu păstrarea pozițiilor de la Bilbor și Corbu, părăsite de români în timpul retragerii. Feldmareșalul Bandiani, comandantul Diviziei 72 austro-ungară, a primit ordin să forțeze trecătoarea Bicaz.În Valea Uzului, generalul Molnar a utilizat la atac întreaga Divizie 39 austro-ungară, reușind ocuparea Poienei Uzului. Trupele române s-au retras strategic spre Sălătruc. Cu ajutoarele primite, românii au contraatacat violent şi cu un curaj nebunesc, ajungând până la fortificația de la vestul satului, transversal peste valea Uzului. Cu ajutorul Regimentului 4 vânători al colonelului Gherculescu, fortificația a fost cucerită, iar garnizoana austro-ungară capturată. A fost o umilinţă pentru austro-ungari. Înfrângerea Diviziei 39 austro-ungare a încheiat ofensiva Corpului 6.Forțarea Trotușului prin văile laterale a eșuat. Epuizați, austro-ungarii s-au mulțumit cu atacuri minore, respinse de artileria română, carea făcut prăpăd. Ofensiva Armatei 1 au..

copyright © 2024 mesagerul.ro